Ziua a cincea este pentru noi o zi de odihnă… activă… în sensul că nu ne mai mutăm cu cortul, doar facem o plimbare pe sus, pe creastă. Se anunţă a zi frumoasă, toată lumea se pregăteşte să plece pe munte. Aşa cum mai spuneam, răsăritul fără nori nu e foarte interesant aşa că nu m-am străduit să ies prea devreme din cort dar puţin timp pe malul lacului merită investit. Aproape nicio adiere de vânt nu tulbură suprafaţa apei aşa că reflexiile cerului şi muntelui sunt cât se poate de clare.

foto Marius

Pornim spre Peleaga puţin după ora 9 doar cu apă şi mâncare într-un rucsac pentru amândoi. O plimbare lejeră comparativ cu zilele trecute. Poteca ne este cunoscută, am străbătut-o de multe ori. Cerul se menţine senin. În faţă se înalţă treptat piramida vârfului care domină căldarea Bucurei dar privim şi în spate pentru că lumina cade mai bine. O vreme urcăm de-a lungul pârâului care fie şerpuieşte în zonele mai plate şi înverzite fie se ascunde pe sub bolovanii mari aproape în întregime.

foto Marius

Un ochi mai mare de apă pare un loc tocmai bun ca prim-plan pentru imaginile cu creasta Judele-Sântămăria-Slăvei în fundal. Curând şi cele două vârfuri ale Bucurei se conturează pe fundalul albastru al cerului. Retezatul e încă ascuns vederii dar nu pentru mult timp. O dată cu urcuşul abrupt din căldare spre piciorul vârfului Peleaga, aşa cum ne conduce poteca, muntele se vede tot mai bine în tot cuprinsul lui. Vârful Retezat începe să se ridice la orizont şi, pe măsură ce urcăm, piramida lui teşită în vârf atrage tot mai mult privirea. Câte-un nor pufos, ici-colo, e bine-venit în marea de albastru a cerului.

foto Marius

Lume multă înşirată pe potecă, atât mai sus, cât şi în urma noastră. Pe picior preferăm pe alocuri linia matematică pentru că ne permite să vedem toată căldarea Bucurei sub noi şi picioarele masive de piatră care o delimitează. Pe măsură ce urcăm, spre vest, încep să se distingă tot mai bine culmile domoale din Godeanu parcurse în zilele precedente. Acum totul pare mai familiar deşi altă dată nu recunoşteam decât silueta Iorgovanului şi mica piramidă izolată a lui Gugu.

foto Marius

O oră şi jumătate trece repede şi suntem deja pe vârf. Peleaga, 2.509m, maximul posibil în munţii Retezat. Mai mulţi oameni pe vârf decât am văzut în ultimele 3 zile în Ţarcu-Godeanu :-) Toată lumea face poze în toate direcţiile posibile, cu sau fără personaje umane. Asistăm chiar la o cerere în căsătorie :-) Rămânem sus mai mult de jumătate de oră aşteptănd să se mai împrăştie drumeţii, nu e nicio grabă. Undeva, departe, încercăm să identificăm Şaua Iepei pe unde am intrat în Ţarcu dar pâcla zilei e înşelătoare. Totuşi putem identifica zona parcursă în ultimele 3 zile şi jumătate. Siluetele din depărtare sunt acum ceva mai familiare.

foto Marius

În partea cealaltă, spre nord-vest se deschide valea Rea şi mai departe vârful Mare. Păpuşa pare aproape, mai-mai s-o atingem cu mâna. Rememorăm drumul făcut în urmă cu 5 ani, timp în care n-am mai ajuns pe-aici. Iar către Porţile Închise n-am mai fost... nici nu mai ştim de când... Acum însă rămânem sus pe creastă şi facem ocolul căldării Bucurei.

Curând după vârf lăsăm în dreapta poteca ce merge către Păpuşa şi coborâm către zona Colţilor Pelegii. Locurile sunt familiare dar ne bucurăm de fiecare dată să le revedem. În stânga se aşterne, în toată măreţia ei, căldarea ce adăposteşte o adevărată salbă de lacuri. Având aproape 9 hectare în suprafaţă, Bucura este cel mai mare lac glaciar din Carpaţii României dar frumuseţea locului e completată şi de celelalte ochiuri de apă, mai mici. Nu le vedem toate din acest unghi dar ştim că sunt acolo, scânteind în soare. Lia, Ana, Viorica, Florica... nume frumoase de fete... sau de fete frumoase... Tăul Agăţat şi Tăul Porţii sunt ascunse complet vederii.

foto Marius

Depăşim zona sălbatică a Colţilor Pelegii şi continuăm de-a coasta cu privirea tot înainte, către Retezat. Se poate şi pe sus, pe creasta matematică, dar asta o lăsăm pentru la iarnă. Deşi nu ştim încă, chiar aşa va fi, în prima zi a lui 2018 :-) Între timp bulgării de nori s-au mai înmulţit aşa că dacă aici e soare, pe Bucura sau pe Retezat e umbră... sau invers...

foto Marius

Când pe poteca bine bătută, când peste bolovanii decoraţi cu licheni galben-verzui, caracteristici pentru Retezat, coborâm până în şaua dinaintea vârfului Custura Bucurei. În dreapta, spre nord, se întinde valea Pietrele mărginită de cele două culmi lungi, Pietrele şi Stânişoara. Faţă de lacurile aflate în sud, cele din valea Pietrele par nesemnificative.

foto Marius

Ajungem repede sus, pe Custura Bucurei. Peisajul este acelaşi dar unghiul este diferit şi alte detalii se lasă descoperite. Lacul Bucura luceşte în soare. Dincolo de valea care conturează spre sud, departe, se ghiceşte şaua Plaiul Mic de unde-am venit ieri. Cele două vârfuri gemene, Bucura I şi II se înalţă masiv în continuarea crestei. Coborâm spre Şaua Bucura unde toată lumea verifică telefoanele :-) Aici semnalul este bun, de obicei. O parte din drumeţi revin la tabăra de corturi coborând spre lac. Alţii continuă pe potecă în sus spre Bucura. Alţii merg în sens invers pe când unii urcă agale din valea Pietrele. O situaţie absolut normală pentru Retezatul pe vreme bună :-)

foto Marius

Urcăm şi noi către Bucura II privind din când în când spre pereţii impresionanţi care se lasă către nord. Peretele nordic al Bucurei este unul din locurile cu trasee de căţărat din Retezat dar acum nu sunt amatori. Ţinem creasta matematică până pe Bucura II şi apoi mai departe până pe Bucura I. Poteca ocoleşte puţin prin marea de bolovani instabili, puţin sub creastă. 2.433m. Am urcat şi-am coborât şi-ntr-un final am ajuns ceva mai jos decât pe Peleaga, pe latura exact opusă a căldarii pe-am tot ocolit-o pe sus.

foto Marius

Am putea să dăm o fugă până pe Retezat, pare-aproape mai-mai să-l atingi cu mâna dar ar fi un ocol de câteva ore. Preferăm să mai zăbovim pe-aici şi ne lăsăm pe creastă spre sud până la marile momâi ridicate acolo. Ştim că e un loc fotogenic, cu vizibilitate bună.

foto Marius

De-aici revenim în poteca turistică şi coborâm în Poarta Bucurei. Suntem la marginea Rezervaţiei Ştiinţifice şi nu putem decât să aruncăm o privire în valea Gemenele, către cele două lacuri, Ştirbu şi Gemenele.

foto Marius

Coborâm poteca prăfoasă spre Tăul Porţii unde mereu facem o pauză mai lungă. Poate nu e momentul cel mai potrivit al zilei pentru fotografiat dar, cu siguranţă, este unul bun pentru lenevit :-) Apa limpede şi albastră, cerul pudrat cu câţiva nori albi, pietrele roşiatice de pe margine, iarba moale din partea cealaltă... tot atâtea motive să zăboveşti puţin pe malul apei. Apa de cleştar poate că nu este o simplă vorbă :-) Tăul Porţii stă mărturie pentru asta. Judele şi Slăveiul se reflectă maiestuos în apa albastră într-o simetrie perfectă.

foto Marius

De-aici înapoi la Bucura. Nici nu ne-am dat seama cum au trecut aproape 7 ore. Dup-amiaza continuă liniştită. Pe măsura ce se lasă seara norii se împrăştie şi soarele coboară dincolo de Poarta Bucurei. Încet-încet toată lumea se adună pe la corturi pentru programul de seară.

foto Marius

A mai trecut o zi minunată în inima muntelui, pentru noi a fost relaxantă şi odihnitoare. O zi mai scurtă decât cele din urmă dar bogată în impresii vizuale. Mâine coborâm ca să încheiem circuitul propus. Oricum se zvoneşte că vremea nu va mai fi prea bună. Mai avem nevoie doar de o zi să revenim la punctul de plecare (Gura Apelor). Deocamdată însă ne pregătim de somn...

foto Marius

Mai multe imagini aici: photos.app.goo.gl/8Gk8FNnpZerWixU53