Evaluare utilizator: 5 / 5

Steluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activă
 

Dimineaţa ne întâmpină cu cer senin. Deşi puţin în pantă, am dormit bine pe stratul gros de iarbă. Mai durează până să ajungă soarele la noi dar culmile înverzite de deasupra încep să se lumineze. Întindem din nou totul la uscat şi încet-încet suntem gata de drum către ora 9. Nu e nicio garbă într-o zi lungă de vară. Văcuţele care-au urcat de la lac (Pietrele Albe) au fost mai matinale decât noi dar nu prea am înţeles de la ele unde era exact lacul :-)

foto Marius

Urcăm înapoi în şaua Şcheiului şi continuăm pe poteca marcată (bandă roşie). Locuri bune de cort par să fie şi-n partea cealaltă, bazinul pârâului Şucu cf. hărţii, dar parcă mai umblate de oi. Drumul merge vest, în inima masivului Ţarcu. Vedem spre dreapta zona Căleanu-Brusturu dar ştim că la un moment dat trebuie să ne abatem spre stânga, în direcţia masivului Godeanu. Pe o hartă veche bifurcaţia bandă roşie - punct roşu s-ar afla în şaua Şuculeţului; în naivitatea noastră credeam că un punct de răspântie este semnalizat. Nu numai că nu este semnalizat dar poteca marcată cu punct roşu este doar o potecă ciobănească, fără marcaj (probabil foarte vechi).

Apelăm din nou la GPS să vedem exact unde ne aflăm... şi părăsim poteca (bandă roşie) pornind în sus spre vârful Şchei. Puteam s-o facem de la bun început, din şaua Şcheiului, noroc că n-am ocolit prea mult :-) Acum, cunoscând configuraţia locului, este clar dar prima dată parcă îţi doreşti nişte indicatoare clare. Piciorul care se întinde în faţa noastră face legătura cu creasta Godeanului însă punctul roşu de pe hartă nu mai există la faţa locului. Noroc că acum este vreme bună, vizibilitate până hăt departe dar dac-ar fi ceaţă ar fi foarte trist.

Ocolim şi depăşim vârful Şchei după o întâlnire de gradul 3 cu o gaşcă extrem de agresivă de câini. Deşi ne-am lăsat sub potecă iar oile erau sus pe culme, câinii s-au repezit cu toţii şi n-a fost prea plăcut, noi fiind clar în inferioritate numerică, iar ei având şi avantajul terenului mai înalt. Mai-mai să muşte din beţele noastre, în special unul mare, roşcat, care părea cel mai agresiv. A fost nevoie de intervenţia ciobanului, inclusiv bâta din dotare. Asta este partea cea mai neplăcută în drumeţiile de vară, în plin sezon pastoral. N-am avut niciodată un incident major dar alţii au păţit-o mai rău iar în astfel de zone puţin umblate şansele să întâneşti câini agresivi, semi-sălbăticiţi, sunt mai mari.

foto Marius

O dată cu vârful Şchei şi câinii aferenţi practic părăsim munţii Ţarcu. Piciorul pe care suntem se întinde clar în faţa noastră iar Godeanu pare aproape, mai-mai să-l atingi cu mâna... însă aparenţele înşeală... În stânga, spre răsărit, se ghiceşte câte ceva din silueta Retezatului. În partea cealaltă, spre apus, culmile domoale ale Ţarcului. Noi mergem exact spre sud, către zona vârfului Prislop. Drumul e clar, bine bătut. Pe alocuri chiar urme de cauciucuri, probabil ATV-uri.

foto Marius

În zona vârfului Prislop, privind înapoi, vedem şi lacul (Pietrele Albe) pe care l-am căutat aseară. Pare că ne-am oprit în coborâre cam la jumătatea drumului. Acum cel puţin ştim unde se află :-)

Următoarea întâlnire pastorală a fost paşnică întrucât ciobanii ne-au aşteptat chiar în potecă... să ne întrebe de ţigări :-) Chiar şi ei cunoşteau câinii vecinilor ca fiind răi şi-l ştiau pe-ăla mare, roşcat. Vorbim puţin şi pozez mioarele lor aglutinate în jurul unui ochi de apă şi ne continuăm drumul. Aşa ar trebui să fie toate întâlnirile mioritice, nu ca cea de sub vârful Şchei.

foto Marius

Ne apropiem de următorul vârf pe culme, Capul Prislopului... şi de-o altă turmă, întâlnire la fel de paşnică, ciobanul odihnindu-se chiar în potecă. De altfel nici oile nu erau foarte încântate de drumeţie, după spusele lui "Oile vor doar să mănânce şi să doarmă". Cu toate astea era în plină transhumanţă. Venea dinspre Borăscu şi se pregătea să traverseze către Ţarcu dar nu se grăbea :-)

Nici noi nu ne grăbim deşi norii se adună tot mai ameninţători. Poteca lată de căruţă urmează creasta matematică dar Capul Prislopului se poate ocoli uşor prin dreapta (vest) aşa că n-avem niciun motiv să urcăm ceva în plus. Ne apropiem de şaua Mlăcile unde ştim că avem două variante. Tot înainte, spre sud, culmea ocoleşte mult prin vârfurile Ciocănaşu, Cincu, Olanelor pentru ca apoi să se abată spre est, spre Godeanu. Există însă o variantă mai scurtă care coboară către pârâul Şes şi urcă apoi spre creasta principală a Godeanului.

foto Marius

Norii şi tunetele care se aud cam peste tot în jur ne determină să ne echipăm totuşi de ploaie. În şaua Mlăcile ne vine în întâmpinare o gaşcă de câini şi-apoi, fugind în urma lor, ciobanul cu bâta aferentă. Rumen la faţă şi binevoitor, ne confirmă poteca de care întrebăm noi chiar dacă aici e mai mult decât inaparentă :-) "Gogeanu" zice el în dialectul personal "da, ăla e, acolo plouă în fiecare zi". Nu sună încurajator pentru noi dar pornim drept la vale stimulaţi şi de câinii care se făceau că nu înţeleg ce le spune stăpânul lor. Nu-i nicio potecă vizibilă dar se poate coborî la pârâu. În schimb pe partea cealaltă se distinge o potecă mai umblată.

foto Marius

Între timp începe ploaia dar nu la noi. Însoţite de tunete, aversele de ploaie parcă unesc cerul cu pământul în spatele nostru, în direcţia vârfului Ţarcu. Ne bucurăm că măcar ploaia stă departe de noi. Pârâul Şes are un debit impresionant pentru un pârâu aflat în golul alpin, la cca 1.550m unde-l traversăm noi. El însă vine mai de sus. O scurtă pauză la pârâu şi urcăm în partea cealaltă. Încet-încet soarele prinde putere şi mai sparge norii. Tunetele se liniştesc şi până ajungem noi sus, în creasta principală, e deja soare. Cel puţin aici.

foto Marius

Trecem de zona vârfului Tucilă şi în şaua premergătoare vârfului Godeanu... incredibil, turişti :-) un grup de 10 unguri care vin de la Câmpuşel. Şeful lor rupe puţin pe româneşte aşa că ne străduim să facem schimb de informaţii privind apa şi locurile de campare. Nu reuşesc totuşi să aflu cam cât de departe ar fi lacul Scărişoara. Aici, în şa, se găseşte ceva apă aşa că ne refacem rezervele. La nevoie se poate campa dar e prea devreme aşa că pornim să urcăm spre vârful Godeanu pe care toată ziua l-am privit de departe. Creasta este marcată (bandă roşie) şi mergem la sigur :-)

foto Marius

Bubuiturile din jur ne reamintesc că ploaia încă mai are ceva de spus... Din fericire însă reuşim să ne strecurăm cumva printre averse :-) E ceva de urcat până pe vârf şi-ajungem destul de obosiţi. Nu mai e soare dar măcar nu plouă.

foto Marius

Semnalul GSM e foarte zgârcit chiar şi-aici, la 2.229m. Pe stâlpul de pe vârf doar o informaţie laconică, vârful Godeanu. Ar fi fost utile nişte menţiuni despre direcţiile de mers şi timpii de parcurs. Poate-au fost... momentan lipsesc... Zăbovim puţin pentru ceva dulce şi, furaţi de peisaj şi sub ameninţarea ploii pornim mai departe... fără să fim atenţi că nu e direcţia bună :-( Marcajul recent si bine-vizibil ne-a indus în eroare şi-am coborât puţin spre sud fiind singura direcţie posibilă odată ce te afli pe vârf. Pentru a ne continua drumul ar fi trebuit sa coborâm înapoi de unde-am venit şi să ocolim vârful prin nord-vest. În urcare n-am văzut bifurcaţia respectivă care ne-ar fi atras atenţia dar până la urmă ne orientăm :-)

Am mai pierdut însă ceva timp şi e tot mai clar că nu este timp să continuăm spre Scărişoara. Nu ştim cât de departe este iar ploaia ne tot ameninţă de ceva timp. La nord de vârful Godeanu vedem o căldare cu câteva ochiuri de apă aşa că lăsăm poteca şi coborâm panta abruptă până acolo. Din păcate lacurile nu au scurgere dar măcar găsim un loc minunat de cort lângă unul din ele. Întindem repede cortul căci tunetele se îndesesc.

foto Marius

Ghidat de limbile de verdeaţă şi florile albastre de omag găsesc ceva mai jos un loc de unde putem lua apă de băut. Cu ultimele puteri fac două drumuri până la pârâiaş, umplu toate sticlele şi intru şi eu în cort când primele picături de ploaie se aud pe foaia exterioară. Nu mai contează, suntem într-un loc adăpostit, vegheaţi de ochiul atent al lui Gugu (de fapt cel mai înalt vârf din Godeanu, dar în afara crestei principale). Începe să plouă serios, tună şi fulgeră dar deja suntem în cort şi ne pregătim de festinul de seară :-) A fost o zi obositoare, cu două mici erori de orientare care, în cele din urmă, ne-au adus într-un loc minunat. Cineva acolo sus are totuşi grijă !

foto Marius

Mai multe imagini aici: google.com/113141227558205294823/posts/AAHPJcmX7z5

A- A A+

Atenţie

Unele trasee montane descrise pe site sau prezente în albumele foto pot prezenta un risc important de accidentare gravă. Parcurgerea lor necesită o minimă pregătire tehnică prealabilă şi experienţă în mersul pe munte. Traseele montane pot suferi modificări în timp şi pot fi diferite faţă de cum sunt ele prezentate aici; autorul nu-şi poate asuma nicio răspundere dacă informațiile nu sunt exacte sau de actualitate. Folosirea oricăror informații prezentate aici se face integral pe propria răspundere. Autorul nu-şi poate asuma nicio răspundere pentru consecințele ce pot decurge din folosirea, în orice fel, a informaţiilor prezentate pe site.

Afișări articole
1467093

Floarea de Colț București
romania-natura.ro