Homeopatia este o formă holistică de medicină care tratează omul ca un întreg, dpdv mental, emoţional şi fizic, integrat în mediul familial, social şi natural.
Homeopatia ia în considerare simptomele caracteristice și constituția generală a pacientului iar tratamentul este personalizat, adaptat fiecăruia în parte.
Remediile homeopate sunt derivate din surse naturale (minerale, plante, animale) şi sunt acceptate ca sigure, neinvazive şi fără efecte secundare semnificative.
Homeopatia se bazează pe principii simple şi clare, enunţate de Samuel Hahnemann şi discipolii săi, confirmate în practică de peste două secole.
Homeopatia se poate folosi ca tratament de sine stătător sau complementar, alături de tratamentul alopatic sau alte forme de terapie.
Tratamentul homeopatic este sigur şi eficient pentru pacienţi de orice vârstă, de la sugari şi copii până la adulţi şi seniorii familiei.
Ignama sălbatică (Wild Yam)
(dios)
(Materia Medica, W.Boericke)
Folosit pentru multe tipuri de durere, mai ales colici şi afecţiuni dureroase ale organelor din abdomen şi pelvis, Dioscorea este la fel de important ca remediile policreste. Este indicat pentru pacienţii cu digestie slabă, băutori de ceai, cu multă flatulenţă. Colici biliare.
Bromium, brom (element chimic)
(brom)
(Materia Medica, W.Boericke)
Remediul are efect în special asupra simptomelor respiratorii, mai ales la nivelul laringelui şi traheei. Este indicat mai ales pentru copii scrofuloşi * cu ganglioni măriţi în volum. Tipul blond. Glande parotide şi tiroidă mărite în volum. Tendinţă către paroxisme spastice. Oreion pe partea stângă. Senzaţie de sufocare; secreţii excoriante, transpiraţie abundentă şi slăbiciune accentuată. Afecţiuni care apar dacă se supra-încălzeşte. Ganglionii au tendinţa să devină infiltraţi, duri dar rareori supurează.
În 1790 Hahnemann a avut curiozitatea să facă un experiment pe propria lui persoana cu scoarţa arborelui de Cinchona (din care mai târziu se va izola chinina) folosită, la acea vreme, pentru tratamentul malariei, despre care însă nu se ştia cum acţionează în acest scop. Administrându-şi substanţa respectivă a observat că dezvoltă simptome ca şi cum ar avea malarie, simptome care dispar la un timp după ce opreşte administrarea.
Rădăcină de Carapichea ipecacuanha
(ip)
(Materia Medica, W.Boericke)
Principala acțiune este asupra ramurilor nervului pneumogastric, producând iritații spasmodice la nivelul pieptului și stomacului. Dependenţă de opiacee. Trăsăturile importante la Ipecacuanha sunt greața persistentă și vărsăturile, principalele simptome ale remediului. Indicat după alimente indigeste, stafide, prăjituri etc. Indicat mai ales pentru copii și adulți grași, care sunt firavi și răcesc uşor; în vreme caldă, umedă. Afecțiuni spasmodice. Hemoragii abundente cu sânge de culoare roșu aprins.
