Homeopatia este o formă holistică de medicină care tratează omul ca un întreg, dpdv mental, emoţional şi fizic, integrat în mediul familial, social şi natural.
Homeopatia ia în considerare simptomele caracteristice și constituția generală a pacientului iar tratamentul este personalizat, adaptat fiecăruia în parte.
Remediile homeopate sunt derivate din surse naturale (minerale, plante, animale) şi sunt acceptate ca sigure, neinvazive şi fără efecte secundare semnificative.
Homeopatia se bazează pe principii simple şi clare, enunţate de Samuel Hahnemann şi discipolii săi, confirmate în practică de peste două secole.
Homeopatia se poate folosi ca tratament de sine stătător sau complementar, alături de tratamentul alopatic sau alte forme de terapie.
Tratamentul homeopatic este sigur şi eficient pentru pacienţi de orice vârstă, de la sugari şi copii până la adulţi şi seniorii familiei.
Moschus
(mosc)
(Materia Medica, W.Boericke)
Un remediu pentru isterie şi atacuri (paroxistice) de nervozitate, crize de leşin şi convulsii, catalepsie, etc. Este caracteristică agravarea la frig; sensibilitate mare la aer (aerul liber - n.t.). Tremurături nervoase şi leşin frecvent. Flatulenţă pronunţată. Bolile nu au o evoluţie obişnuită. Senzaţie de rece. Tensiune în muşchi, piele, minte.
William Boericke este un nume de referinţă în şcoala americană de homeopatie dar contribuţia lui în acest domeniu nu se limitează la zona unde a trăit şi practicat homeopatia. Renumele şi opera lui sunt cunoscute în întreaga lume.
În limba greacă miasmă (miasma) înseamnă pată, murdărie, poluare. Vechii greci considerau miasmele drept emanaţii de vapori sau efluvii nesănătoase cu putere contaminantă care conţineau particule de materie descompusă transmise pe calea aerului. Acestea aveau originea în locurile mlăştinoase sau corpurile în descompunere şi se credea că erau implicate în producerea şi transmiterea bolilor. Teoria miasmatică privind bolile a rămas populară în lumea medicală până către secolul XIX.
Dragavei, ştevie creaţă
(rumx)
(Materia Medica, W.Boericke)
Sunt caracteristice durerile, numeroase şi variate, fără să fie fixe sau constante în vreo zonă a corpului. Tuse produsă de o gâdilitură continuă în fosa supra-sternală care se extinde în jos până la bifurcaţia traheei. Tuse la atingerea fosei supra-sternale. Tuse agravată de cea mai mică adiere de aer rece şi ameliorată dacă se acoperă cu haine întreg corpul şi capul. Remediul scade secreţiile membranelor mucoase dar în acelaşi timp creşte sensibilitatea membranelor mucoase ale laringelui şi traheei. Acţionează puternic asupra pielii producând un prurit intens. Vasele limfatice sunt mărite şi secreţiile modificate.
