Homeopatia este o formă holistică de medicină care tratează omul ca un întreg, dpdv mental, emoţional şi fizic, integrat în mediul familial, social şi natural.
Homeopatia ia în considerare simptomele caracteristice și constituția generală a pacientului iar tratamentul este personalizat, adaptat fiecăruia în parte.
Remediile homeopate sunt derivate din surse naturale (minerale, plante, animale) şi sunt acceptate ca sigure, neinvazive şi fără efecte secundare semnificative.
Homeopatia se bazează pe principii simple şi clare, enunţate de Samuel Hahnemann şi discipolii săi, confirmate în practică de peste două secole.
Homeopatia se poate folosi ca tratament de sine stătător sau complementar, alături de tratamentul alopatic sau alte forme de terapie.
Tratamentul homeopatic este sigur şi eficient pentru pacienţi de orice vârstă, de la sugari şi copii până la adulţi şi seniorii familiei.
Constantine Hering, nume de referinţă în istoria homeopatiei în America, s-a născut pe 1 ianuarie 1800 în Oschatz, Saxonia.
În 1790 Hahnemann a avut curiozitatea să facă un experiment pe propria lui persoana cu scoarţa arborelui de Cinchona (din care mai târziu se va izola chinina) folosită, la acea vreme, pentru tratamentul malariei, despre care însă nu se ştia cum acţionează în acest scop. Administrându-şi substanţa respectivă a observat că dezvoltă simptome ca şi cum ar avea malarie, simptome care dispar la un timp după ce opreşte administrarea.
Stânjenel, Iris
(iris)
(Materia Medica, W.Boericke)
Acţionează în special pe tiroidă, pancreas, glandele salivare şi intestinale, membranele mucoase gastro-intestinale. Creşte secreţia biliară. Are acţiune terapeutică importantă în dureri de cap (migrene) şi gastro-enterite acute (cholera morbus).
Kalmia latifolia
(kalm)
(Materia Medica, W.Boericke)
Este un remediu reumatic. Durerile îşi schimbă repede locul. Greaţa şi bradicardia sunt deseori simptome însoţitoare. Are o acţiune importantă asupra inimii. În doze mici accelerează activitatea inimii, în doze mari o încetineşte. Nevralgii; durerile iradiază în jos, cu amorţeală. Dureri fulgurante în ataxia locomotorie. Stări febrile continue, prelungite, cu timpanită. Senzaţii paralitice; durerile în membre însoţesc aproape orice grup de simptome. Albuminurie.
