Homeopatia este o formă holistică de medicină care tratează omul ca un întreg, dpdv mental, emoţional şi fizic, integrat în mediul familial, social şi natural.
Homeopatia ia în considerare simptomele caracteristice și constituția generală a pacientului iar tratamentul este personalizat, adaptat fiecăruia în parte.
Remediile homeopate sunt derivate din surse naturale (minerale, plante, animale) şi sunt acceptate ca sigure, neinvazive şi fără efecte secundare semnificative.
Homeopatia se bazează pe principii simple şi clare, enunţate de Samuel Hahnemann şi discipolii săi, confirmate în practică de peste două secole.
Homeopatia se poate folosi ca tratament de sine stătător sau complementar, alături de tratamentul alopatic sau alte forme de terapie.
Tratamentul homeopatic este sigur şi eficient pentru pacienţi de orice vârstă, de la sugari şi copii până la adulţi şi seniorii familiei.
Câteva întrebări pe care un pacient şi le-ar putea pune înainte să apeleze la un medic homeopat sau pe parcursul tratamentului...
Tăciunele porumbului (corn smut)
(ust)
(Materia Medica, W.Boericke)
Tonus scăzut al uterului. Hemoragie. Congestie în diferite zone, mai ales la menopauză. Crusta lactea (Viola tricolor).
Tuberculinum trebuie avut în vedere pentru malformaţiile congenitale care afectează umanitatea tot mai mult. Este vorba de malformaţii grave ale scheletului, extremităţilor, palatoschizis, accidente vasculare intrauterine, pneumonie la naştere, hidrocel, hernie şi alte afecţiuni mai ales cele cauzate de o tulburare în metabolismul calciului sau o disfuncţie a tiroidei, ori cele care afectează linia mediană a corpului. Copiii care răspund bine la Tuberculinum pot să fi avut un frăţior născut cu anencefalie.
În limba greacă miasmă (miasma) înseamnă pată, murdărie, poluare. Vechii greci considerau miasmele drept emanaţii de vapori sau efluvii nesănătoase cu putere contaminantă care conţineau particule de materie descompusă transmise pe calea aerului. Acestea aveau originea în locurile mlăştinoase sau corpurile în descompunere şi se credea că erau implicate în producerea şi transmiterea bolilor. Teoria miasmatică privind bolile a rămas populară în lumea medicală până către secolul XIX.
