Homeopatia este o formă holistică de medicină care tratează omul ca un întreg, dpdv mental, emoţional şi fizic, integrat în mediul familial, social şi natural.
Homeopatia ia în considerare simptomele caracteristice și constituția generală a pacientului iar tratamentul este personalizat, adaptat fiecăruia în parte.
Remediile homeopate sunt derivate din surse naturale (minerale, plante, animale) şi sunt acceptate ca sigure, neinvazive şi fără efecte secundare semnificative.
Homeopatia se bazează pe principii simple şi clare, enunţate de Samuel Hahnemann şi discipolii săi, confirmate în practică de peste două secole.
Homeopatia se poate folosi ca tratament de sine stătător sau complementar, alături de tratamentul alopatic sau alte forme de terapie.
Tratamentul homeopatic este sigur şi eficient pentru pacienţi de orice vârstă, de la sugari şi copii până la adulţi şi seniorii familiei.
Equisetum hyemale
(equis)
(Materia Medica, W.Boericke)
Acţionează în principal asupra vezicii urinare. Este un remediu util pentru enurezis şi disurie.
Timothy Field Allen s-a născut în Westminster, Vermont, la 24 aprilie 1837. A studiat la Amherst College, Massachusetts (1858) şi New York University (1861) de unde şi-a luat licenţa în medicină.
Remediile homeopate se prepară din substanţe naturale: plante, minerale şi produse de origine animală. Uneori se folosesc substanţe toxice în stare naturală (fosfor, arsenic, mercur), veninuri de şerpi sau păianjeni... alteori substanţe "inerte" din punct de vedere chimic (fără vreun efect evident asupra corpului) care se elimină aşa cum se ingeră, de exemplu nisipul (dioxid de siliciu, remediul Silicea) sau cărbunele vegetal (remediul Carbo vegetabilis). Cum este posibil ca astfel de substanţe să fie utile în tratarea unor afecţiuni ?
Bromium, brom (element chimic)
(brom)
(Materia Medica, W.Boericke)
Remediul are efect în special asupra simptomelor respiratorii, mai ales la nivelul laringelui şi traheei. Este indicat mai ales pentru copii scrofuloşi * cu ganglioni măriţi în volum. Tipul blond. Glande parotide şi tiroidă mărite în volum. Tendinţă către paroxisme spastice. Oreion pe partea stângă. Senzaţie de sufocare; secreţii excoriante, transpiraţie abundentă şi slăbiciune accentuată. Afecţiuni care apar dacă se supra-încălzeşte. Ganglionii au tendinţa să devină infiltraţi, duri dar rareori supurează.
