Homeopatia este o formă holistică de medicină care tratează omul ca un întreg, dpdv mental, emoţional şi fizic, integrat în mediul familial, social şi natural.
Homeopatia ia în considerare simptomele caracteristice și constituția generală a pacientului iar tratamentul este personalizat, adaptat fiecăruia în parte.
Remediile homeopate sunt derivate din surse naturale (minerale, plante, animale) şi sunt acceptate ca sigure, neinvazive şi fără efecte secundare semnificative.
Homeopatia se bazează pe principii simple şi clare, enunţate de Samuel Hahnemann şi discipolii săi, confirmate în practică de peste două secole.
Homeopatia se poate folosi ca tratament de sine stătător sau complementar, alături de tratamentul alopatic sau alte forme de terapie.
Tratamentul homeopatic este sigur şi eficient pentru pacienţi de orice vârstă, de la sugari şi copii până la adulţi şi seniorii familiei.
În 1790 Hahnemann a avut curiozitatea să facă un experiment pe propria lui persoana cu scoarţa arborelui de Cinchona (din care mai târziu se va izola chinina) folosită, la acea vreme, pentru tratamentul malariei, despre care însă nu se ştia cum acţionează în acest scop. Administrându-şi substanţa respectivă a observat că dezvoltă simptome ca şi cum ar avea malarie, simptome care dispar la un timp după ce opreşte administrarea.
Sugarul îşi manifestă curiozitatea privind fix şi zâmbind la cei din jur, explorând tot ceea ce prinde în mână. Când este bolnav poate fi foarte iritabil, plângând dacă are febră mare, rash sau diaree.
Ptelea, Arborele Hop
(ptel)
(Materia Medica, W.Boericke)
Este un remediu important în afecţiuni gastrice şi hepatice. Durerea şi greutatea în zona ficatului sunt mult agravate în poziţia întins pe stânga. Atonie a stomacului. Astm bronşic.
Kreosotum
(kreos)
(Materia Medica, W.Boericke)
Kreosotum este un amestec de fenoli obţinut prin distilare (din lemn de fag - nota trad).
Pulsaţii în tot corpul şi sângerări masive chiar din răni mici. Nevralgii vechi, foarte severe; dureri agravate mai degrabă în repaus. Secreţii excoriante, arzătoare şi respingătoare. Hemoragii, ulceraţii, afecţiuni maligne. Descompunere rapidă a fluidelor şi secreţiilor, dureri arzătoare. Copii dezvoltaţi prea mult dar defectuos. Tulburări la post-menopauză. Tumefacţii, umflături, cangrenă. Probleme la copii în perioadele de erupţie dentară.
