Homeopatia este o formă holistică de medicină care tratează omul ca un întreg, dpdv mental, emoţional şi fizic, integrat în mediul familial, social şi natural.
Homeopatia ia în considerare simptomele caracteristice și constituția generală a pacientului iar tratamentul este personalizat, adaptat fiecăruia în parte.
Remediile homeopate sunt derivate din surse naturale (minerale, plante, animale) şi sunt acceptate ca sigure, neinvazive şi fără efecte secundare semnificative.
Homeopatia se bazează pe principii simple şi clare, enunţate de Samuel Hahnemann şi discipolii săi, confirmate în practică de peste două secole.
Homeopatia se poate folosi ca tratament de sine stătător sau complementar, alături de tratamentul alopatic sau alte forme de terapie.
Tratamentul homeopatic este sigur şi eficient pentru pacienţi de orice vârstă, de la sugari şi copii până la adulţi şi seniorii familiei.
Silur, iarbă de silur, floare de ochi
(euphr)
(Materia Medica, W.Boericke)
Inflamaţie mai ales a conjunctivei oculare producând lăcrimare abundentă. Pacientul se simte mai bine în aerul liber. Afecţiuni catarale ale membranelor mucoase mai ales la nivelul ochilor şi nasului. Lăcrimare abundentă iritantă şi secreţie nazală ne-iritantă; agravată seara. Regurgitează un mucus respingător.
În medicină progresul este constant şi, de-a lungul anilor, periodic s-au confirmat ipoteze care la un moment dat au fost doar teorii îndrăzneţe. Însă în ceea ce priveşte metodele de tratament există doar două mari categorii după cum sunt bazate pe principiul contrariilor sau, respectiv, principiul similarităţii.
Golden Seal
(hydr)
(Materia Medica, W.Boericke)
Acţionează în special pe membranele mucoase, relaxându-le şi inducând o secreţie groasă, galbenă, vâscoasă. Catarul poate fi de oriunde - gât, stomac, uter, uretră - având mereu această secreţie mucoasă caracteristică. Hydrastis este activ mai ales la persoane în vârstă, care obosesc uşor, la indivizi caşectici, cu o mare debilitate (slăbiciune). Efectele asupra creierului sunt evidente, mintea devine ascuţită, capul clar, exprimările facile. Slăbiciune musculară, digestie lentă, constipaţie persistentă. Lumbago. Emaciere şi prostraţie. Acţiune puternică asupra ficatului. Cancer şi stări canceroase, înainte de ulceraţie, când durerea este simptomul principal. Guşă la pubertate şi-n sarcină. Variolă (intern şi local). Remediul modifică evoluţia variolei prin ameliorarea simptomelor supărătoare, scurtarea duratei bolii, micşorarea pericolului şi diminuarea complicaţiilor (J.J. Garth Wilkinson).
În limba greacă miasmă (miasma) înseamnă pată, murdărie, poluare. Vechii greci considerau miasmele drept emanaţii de vapori sau efluvii nesănătoase cu putere contaminantă care conţineau particule de materie descompusă transmise pe calea aerului. Acestea aveau originea în locurile mlăştinoase sau corpurile în descompunere şi se credea că erau implicate în producerea şi transmiterea bolilor. Teoria miasmatică privind bolile a rămas populară în lumea medicală până către secolul XIX.
