Homeopatia este o formă holistică de medicină care tratează omul ca un întreg, dpdv mental, emoţional şi fizic, integrat în mediul familial, social şi natural.
Homeopatia ia în considerare simptomele caracteristice și constituția generală a pacientului iar tratamentul este personalizat, adaptat fiecăruia în parte.
Remediile homeopate sunt derivate din surse naturale (minerale, plante, animale) şi sunt acceptate ca sigure, neinvazive şi fără efecte secundare semnificative.
Homeopatia se bazează pe principii simple şi clare, enunţate de Samuel Hahnemann şi discipolii săi, confirmate în practică de peste două secole.
Homeopatia se poate folosi ca tratament de sine stătător sau complementar, alături de tratamentul alopatic sau alte forme de terapie.
Tratamentul homeopatic este sigur şi eficient pentru pacienţi de orice vârstă, de la sugari şi copii până la adulţi şi seniorii familiei.
James Tyler Kent a fost cel care a influenţat cel mai mult homeopatia la cumpăna dintre sec XIX şi XX. Practic astăzi termenul de homeopatie clasică aproape se suprapune peste cel de homeopatie kentiană deoarece Kent a preluat ideile lui Hahnemann şi le-a dus mai departe în acelaşi spirit non-materialist.
Homeopatia este o metodă complementară de terapie, o alternativă la tratamentul clasic, alopatic, recunoscută ca atare de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) şi practicată în multe ţări ale lumii. Homeopatia urmăreşte stimularea capacităţii naturale de vindecare şi mobilizarea mai eficienta a mecanismelor de apărare ale corpului.
Bănuţ *
(bell-p)
(Materia Medica, W.Boericke)
Acționează pe fibrele musculare ale vaselor de sânge. Durere musculară accentuată. Şchioapătă, ca după o entorsă. Congestie venoasă, din cauze mecanice. Primul remediu de considerat în traumatismele țesuturilor profunde, după o intervenție chirurgicală majoră. Simptome după leziuni ale nervilor cu dureri intense și intoleranță la apa rece. După gută, slăbiciune a membrelor.
Silur, iarbă de silur, floare de ochi
(euphr)
(Materia Medica, W.Boericke)
Inflamaţie mai ales a conjunctivei oculare producând lăcrimare abundentă. Pacientul se simte mai bine în aerul liber. Afecţiuni catarale ale membranelor mucoase mai ales la nivelul ochilor şi nasului. Lăcrimare abundentă iritantă şi secreţie nazală ne-iritantă; agravată seara. Regurgitează un mucus respingător.
