Homeopatia este o formă holistică de medicină care tratează omul ca un întreg, dpdv mental, emoţional şi fizic, integrat în mediul familial, social şi natural.
Homeopatia ia în considerare simptomele caracteristice și constituția generală a pacientului iar tratamentul este personalizat, adaptat fiecăruia în parte.
Remediile homeopate sunt derivate din surse naturale (minerale, plante, animale) şi sunt acceptate ca sigure, neinvazive şi fără efecte secundare semnificative.
Homeopatia se bazează pe principii simple şi clare, enunţate de Samuel Hahnemann şi discipolii săi, confirmate în practică de peste două secole.
Homeopatia se poate folosi ca tratament de sine stătător sau complementar, alături de tratamentul alopatic sau alte forme de terapie.
Tratamentul homeopatic este sigur şi eficient pentru pacienţi de orice vârstă, de la sugari şi copii până la adulţi şi seniorii familiei.
William Boericke este un nume de referinţă în şcoala americană de homeopatie dar contribuţia lui în acest domeniu nu se limitează la zona unde a trăit şi practicat homeopatia. Renumele şi opera lui sunt cunoscute în întreaga lume.
Bănuţ *
(bell-p)
(Materia Medica, W.Boericke)
Acționează pe fibrele musculare ale vaselor de sânge. Durere musculară accentuată. Şchioapătă, ca după o entorsă. Congestie venoasă, din cauze mecanice. Primul remediu de considerat în traumatismele țesuturilor profunde, după o intervenție chirurgicală majoră. Simptome după leziuni ale nervilor cu dureri intense și intoleranță la apa rece. După gută, slăbiciune a membrelor.
Cercetările de arhivă ale Dr. Nicolae Marcu (1) arată că homeopatia a devenit cunoscută în ţara noastră, pe teritoriul Principatelor Române, după anul 1830, destul de timpuriu, cam în aceeaşi perioadă în care homeopatia se răspândea în alte ţări europene.
Coralul roşu
(cor-r)
(Materia Medica, W.Boericke)
În proving-urile cu coral s-au manifestat episoade frecvente de coriză şi epistaxis, chiar ulceraţii în interiorul nărilor. Remediul este indicat pentru tusea convulsivă şi crizele de tuse spastică mai ales în cazurile când accesele încep cu o tuse foarte rapidă şi se succed atât de repede încât aproape că se continuă unul cu celălalt. De multe ori sunt precedate de o senzaţie de sufocare şi urmate de o stare de epuizare. Congestie a feţei după cină. Pacientul capătă o faţă vineţie. Paroxisme violente, chiar cu expectoraţie cu sânge. Pacientul are senzaţia că aer rece suflă prin craniu şi căile aeriene. Este foarte friguros dacă se dezveleşte şi prea călduros când este învelit; ameliorat de căldura artificială.
