Homeopatia este o formă holistică de medicină care tratează omul ca un întreg, dpdv mental, emoţional şi fizic, integrat în mediul familial, social şi natural.
Homeopatia ia în considerare simptomele caracteristice și constituția generală a pacientului iar tratamentul este personalizat, adaptat fiecăruia în parte.
Remediile homeopate sunt derivate din surse naturale (minerale, plante, animale) şi sunt acceptate ca sigure, neinvazive şi fără efecte secundare semnificative.
Homeopatia se bazează pe principii simple şi clare, enunţate de Samuel Hahnemann şi discipolii săi, confirmate în practică de peste două secole.
Homeopatia se poate folosi ca tratament de sine stătător sau complementar, alături de tratamentul alopatic sau alte forme de terapie.
Tratamentul homeopatic este sigur şi eficient pentru pacienţi de orice vârstă, de la sugari şi copii până la adulţi şi seniorii familiei.
Deşi plăcut, copilul mic Pulsatilla plânge foarte mult. Are nevoie să fie ţinut mai tot timpul în braţe: plânge de fiecare dată când este lăsat jos, chiar pentru perioade scurte şi nu e mulţumit decât când este luat iar în braţe. Plânsul, chiar dacă devine obositor la un moment dat, nu are ceva deranjant. Îi face pe părinţi să fie mai atenţi la copil şi să-i acorde iubire, exact ce-şi doreşte el tot timpul.
Ernest Albert Farrington se naşte pe 1 ianuarie 1847 în Williamsburg, Long Island, New York. În copilăria sa, familia se mută la Philadelphia unde studiază la Philadelphia High School.
În limba greacă miasmă (miasma) înseamnă pată, murdărie, poluare. Vechii greci considerau miasmele drept emanaţii de vapori sau efluvii nesănătoase cu putere contaminantă care conţineau particule de materie descompusă transmise pe calea aerului. Acestea aveau originea în locurile mlăştinoase sau corpurile în descompunere şi se credea că erau implicate în producerea şi transmiterea bolilor. Teoria miasmatică privind bolile a rămas populară în lumea medicală până către secolul XIX.
Kalmia latifolia
(kalm)
(Materia Medica, W.Boericke)
Este un remediu reumatic. Durerile îşi schimbă repede locul. Greaţa şi bradicardia sunt deseori simptome însoţitoare. Are o acţiune importantă asupra inimii. În doze mici accelerează activitatea inimii, în doze mari o încetineşte. Nevralgii; durerile iradiază în jos, cu amorţeală. Dureri fulgurante în ataxia locomotorie. Stări febrile continue, prelungite, cu timpanită. Senzaţii paralitice; durerile în membre însoţesc aproape orice grup de simptome. Albuminurie.
