Homeopatia este o formă holistică de medicină care tratează omul ca un întreg, dpdv mental, emoţional şi fizic, integrat în mediul familial, social şi natural.
Homeopatia ia în considerare simptomele caracteristice și constituția generală a pacientului iar tratamentul este personalizat, adaptat fiecăruia în parte.
Remediile homeopate sunt derivate din surse naturale (minerale, plante, animale) şi sunt acceptate ca sigure, neinvazive şi fără efecte secundare semnificative.
Homeopatia se bazează pe principii simple şi clare, enunţate de Samuel Hahnemann şi discipolii săi, confirmate în practică de peste două secole.
Homeopatia se poate folosi ca tratament de sine stătător sau complementar, alături de tratamentul alopatic sau alte forme de terapie.
Tratamentul homeopatic este sigur şi eficient pentru pacienţi de orice vârstă, de la sugari şi copii până la adulţi şi seniorii familiei.
Cercetările de arhivă ale Dr. Nicolae Marcu (1) arată că homeopatia a devenit cunoscută în ţara noastră, pe teritoriul Principatelor Române, după anul 1830, destul de timpuriu, cam în aceeaşi perioadă în care homeopatia se răspândea în alte ţări europene.
Tuberculinum trebuie avut în vedere pentru malformaţiile congenitale care afectează umanitatea tot mai mult. Este vorba de malformaţii grave ale scheletului, extremităţilor, palatoschizis, accidente vasculare intrauterine, pneumonie la naştere, hidrocel, hernie şi alte afecţiuni mai ales cele cauzate de o tulburare în metabolismul calciului sau o disfuncţie a tiroidei, ori cele care afectează linia mediană a corpului. Copiii care răspund bine la Tuberculinum pot să fi avut un frăţior născut cu anencefalie.
Worm-seed
(cina)
(Materia Medica, W.Boericke)
Este un remediu folosit frecvent la copii (mari, graşi, rozalii, scrofuloşi), pentru multe afecţiuni care au legătură cu iritaţia intestinală, de exemplu parazitozele intestinale şi simptomele însoţitoare. Stare de nervozitate, apetit schimbător, scrâşnet al dinţilor, chiar convulsii, cu ţipete şi smucituri violente ale mâinilor şi picioarelor. Pacientul este înfometat, supărat, urâcios, vrea să fie legănat. Durerile (apar) ca nişte şocuri. Piele sensibilă la atingere.
Coralul roşu
(cor-r)
(Materia Medica, W.Boericke)
În proving-urile cu coral s-au manifestat episoade frecvente de coriză şi epistaxis, chiar ulceraţii în interiorul nărilor. Remediul este indicat pentru tusea convulsivă şi crizele de tuse spastică mai ales în cazurile când accesele încep cu o tuse foarte rapidă şi se succed atât de repede încât aproape că se continuă unul cu celălalt. De multe ori sunt precedate de o senzaţie de sufocare şi urmate de o stare de epuizare. Congestie a feţei după cină. Pacientul capătă o faţă vineţie. Paroxisme violente, chiar cu expectoraţie cu sânge. Pacientul are senzaţia că aer rece suflă prin craniu şi căile aeriene. Este foarte friguros dacă se dezveleşte şi prea călduros când este învelit; ameliorat de căldura artificială.
