Homeopatia este o formă holistică de medicină care tratează omul ca un întreg, dpdv mental, emoţional şi fizic, integrat în mediul familial, social şi natural.
Homeopatia ia în considerare simptomele caracteristice și constituția generală a pacientului iar tratamentul este personalizat, adaptat fiecăruia în parte.
Remediile homeopate sunt derivate din surse naturale (minerale, plante, animale) şi sunt acceptate ca sigure, neinvazive şi fără efecte secundare semnificative.
Homeopatia se bazează pe principii simple şi clare, enunţate de Samuel Hahnemann şi discipolii săi, confirmate în practică de peste două secole.
Homeopatia se poate folosi ca tratament de sine stătător sau complementar, alături de tratamentul alopatic sau alte forme de terapie.
Tratamentul homeopatic este sigur şi eficient pentru pacienţi de orice vârstă, de la sugari şi copii până la adulţi şi seniorii familiei.
Păianjenul cu cruce / Păianjenul european de grădină
(aran)
(Materia Medica, W.Boericke)
Toate veninurile de păianjen afectează semnificativ sistemul nervos (Tarentula, Mygale, etc).
Toate simptomele remediului Aranea sunt caracterizate de periodicitate şi răceală şi susceptibilitate crescută la umezeală. Este remediul pentru o constituţie predispusă la malarie, la care orice zi umedă sau loc umed favorizează apariţia frisoanelor. Pacientul simte frigul în oase. Frigul nu este ameliorat de nimic. Are senzaţia ca şi cum părţile corpului sunt mărite şi grele. Se trezeşte noaptea cu senzaţia că mâinile sunt de două ori mai mari. Splenomegalie. Constituţie hidrogenoidă adică sensibilitate anormală la rece şi umed; nu poate trăi lângă un curs de apă, râu, lac etc. sau în locuri reci şi umede (Natrum sulphuricum, Thuja).
James Tyler Kent a fost cel care a influenţat cel mai mult homeopatia la cumpăna dintre sec XIX şi XX. Practic astăzi termenul de homeopatie clasică aproape se suprapune peste cel de homeopatie kentiană deoarece Kent a preluat ideile lui Hahnemann şi le-a dus mai departe în acelaşi spirit non-materialist.
Rădăcină de Carapichea ipecacuanha
(ip)
(Materia Medica, W.Boericke)
Principala acțiune este asupra ramurilor nervului pneumogastric, producând iritații spasmodice la nivelul pieptului și stomacului. Dependenţă de opiacee. Trăsăturile importante la Ipecacuanha sunt greața persistentă și vărsăturile, principalele simptome ale remediului. Indicat după alimente indigeste, stafide, prăjituri etc. Indicat mai ales pentru copii și adulți grași, care sunt firavi și răcesc uşor; în vreme caldă, umedă. Afecțiuni spasmodice. Hemoragii abundente cu sânge de culoare roșu aprins.
Fracturile se pot întâmpla în diverse situaţii şi la orice vârstă. De la fractura "în lemn verde" întâlnită uneori la copiii mici şi până la fracturile deschise, cu sângerare abundentă şi dureri atroce, ele necesită cunoştinţe de prim-ajutor, consult medical de specialitate şi, atunci când este cazul, imobilizare, uneori intervenţie chirurgicală. Există remedii homeopatice care ajută la o vindecare mai rapidă, cu complicaţii mai puţine.
