Homeopatia este o formă holistică de medicină care tratează omul ca un întreg, dpdv mental, emoţional şi fizic, integrat în mediul familial, social şi natural.
Homeopatia ia în considerare simptomele caracteristice și constituția generală a pacientului iar tratamentul este personalizat, adaptat fiecăruia în parte.
Remediile homeopate sunt derivate din surse naturale (minerale, plante, animale) şi sunt acceptate ca sigure, neinvazive şi fără efecte secundare semnificative.
Homeopatia se bazează pe principii simple şi clare, enunţate de Samuel Hahnemann şi discipolii săi, confirmate în practică de peste două secole.
Homeopatia se poate folosi ca tratament de sine stătător sau complementar, alături de tratamentul alopatic sau alte forme de terapie.
Tratamentul homeopatic este sigur şi eficient pentru pacienţi de orice vârstă, de la sugari şi copii până la adulţi şi seniorii familiei.
Silicea (Silicea terra, Silica) este un remediu mineral. Dioxidul de siliciu nu este cunoscut pentru vreo întrebuinţare medicală de vreun fel în afară de folosirea lui ca remediu homeopatic, prin triturare şi diluţie progresivă. Remediul a fost preparat de Hahnemann şi este o constituţie des întâlnită în populaţia generală.
Constantine Hering, nume de referinţă în istoria homeopatiei în America, s-a născut pe 1 ianuarie 1800 în Oschatz, Saxonia.
Fasolea Calabar
(phys)
(Materia Medica, W.Boericke)
Acest remediu şi principiul său activ, ezerina, constituie o adiţie importantă la materia medica. Stimulează inima, creşte tensiunea arterială, stimulează mişcările peristaltice. Produce micşorarea pupilei şi contracţia muşchilor ciliari. Induce o starea de miopie. Iritaţie a măduvei spinării, pierderea motilităţii, prostraţie, sensibilitate a corpurilor vertebrale. Tremurături (musculare) cu aspect de fibrilaţie. Rigiditate musculară; paralizie. Diminuează activitatea reflexă şi motorie a măduvei spinării, induce scăderea sensibilităţii la durere şi slăbiciune musculară urmate de paralizie completă, chiar dacă nu este afectată capacitatea de contracţie a muşchilor. Paralizie şi tremor, coree. Iritaţie meningiană cu rigiditate musculară. Tetanus şi trismus. Poliomielită anterioară. Ezerina se foloseşte local pentru a produce micşorarea pupilei.
În medicină progresul este constant şi, de-a lungul anilor, periodic s-au confirmat ipoteze care la un moment dat au fost doar teorii îndrăzneţe. Însă în ceea ce priveşte metodele de tratament există doar două mari categorii după cum sunt bazate pe principiul contrariilor sau, respectiv, principiul similarităţii.
