Homeopatia este o formă holistică de medicină care tratează omul ca un întreg, dpdv mental, emoţional şi fizic, integrat în mediul familial, social şi natural.
Homeopatia ia în considerare simptomele caracteristice și constituția generală a pacientului iar tratamentul este personalizat, adaptat fiecăruia în parte.
Remediile homeopate sunt derivate din surse naturale (minerale, plante, animale) şi sunt acceptate ca sigure, neinvazive şi fără efecte secundare semnificative.
Homeopatia se bazează pe principii simple şi clare, enunţate de Samuel Hahnemann şi discipolii săi, confirmate în practică de peste două secole.
Homeopatia se poate folosi ca tratament de sine stătător sau complementar, alături de tratamentul alopatic sau alte forme de terapie.
Tratamentul homeopatic este sigur şi eficient pentru pacienţi de orice vârstă, de la sugari şi copii până la adulţi şi seniorii familiei.
În 1790 Hahnemann a avut curiozitatea să facă un experiment pe propria lui persoana cu scoarţa arborelui de Cinchona (din care mai târziu se va izola chinina) folosită, la acea vreme, pentru tratamentul malariei, despre care însă nu se ştia cum acţionează în acest scop. Administrându-şi substanţa respectivă a observat că dezvoltă simptome ca şi cum ar avea malarie, simptome care dispar la un timp după ce opreşte administrarea.
Remediul a fost preparat de Hahnemann şi descris în volumul 2 din Materia Medica Pura (publicat în 1816). A devenit unul din remediile uzuale în homeopatie, folosit într-o gamă variată de afecţiuni acute şi cronice.
Apa izvoarelor Sanicula, Ottawa, I11
(sanic)
(Materia Medica, W.Boericke)
Este un remediu util pentru enurezis, rău de mare, constipaţie, etc. Rahitism.
Cârmâz
(phyt)
(Materia Medica, W.Boericke)
Simptomele generale caracteristice pentru Phytolacca sunt durere, nelinişte (agitaţie fizică), prostrare. Are efect în principal asupra glandelor (şi ganglionilor limfatici). Tumefiere a glandelor (şi ganglionilor limfatici) însoţită de febră şi inflamaţie. Acţionează pe ţesuturile fibroase şi osoase, aponevroze şi fascii musculare, ţesuturile cicatriciale. Dureri osoase sifilitice, reumatism cronic. Gât dureros şi inflamat, amigdalită pultacee, abces peri-amigdalian, difterie. Tetanus şi opistotonus. Pierdere în greutate. Dentiţie întârziată.
