Homeopatia este o formă holistică de medicină care tratează omul ca un întreg, dpdv mental, emoţional şi fizic, integrat în mediul familial, social şi natural.
Homeopatia ia în considerare simptomele caracteristice și constituția generală a pacientului iar tratamentul este personalizat, adaptat fiecăruia în parte.
Remediile homeopate sunt derivate din surse naturale (minerale, plante, animale) şi sunt acceptate ca sigure, neinvazive şi fără efecte secundare semnificative.
Homeopatia se bazează pe principii simple şi clare, enunţate de Samuel Hahnemann şi discipolii săi, confirmate în practică de peste două secole.
Homeopatia se poate folosi ca tratament de sine stătător sau complementar, alături de tratamentul alopatic sau alte forme de terapie.
Tratamentul homeopatic este sigur şi eficient pentru pacienţi de orice vârstă, de la sugari şi copii până la adulţi şi seniorii familiei.
Ruşcuţa de primăvară
(adon)
(Materia Medica, W.Boericke)
Un remediu pentru afecţiuni cardiace, după reumatism sau gripă sau nefrită (boala Bright), unde miocardul este într-o stare de degenerare grasă; regularizează pulsul şi creşte puterea de contracţie a inimii, cu îmbunătăţirea fluxului urinar. De mare valoarea în edemul de origine cardiacă. Vitalitate scăzută, inimă slăbită, puls slab, încetinit. Hidrotorax, ascită. Anasarcă.
Traista ciobanului (Shepherd's Purse)
(thlas)
(Materia Medica, W.Boericke)
Este un remediu antihemoragic şi anti-acid-uric. Albuminurie în sarcină. Nevralgie cronică. Iritaţie renală şi vezicală. Hemoragii cauzate de fibrom uterin cu durere (surdă) în spate sau durere generală ca şi cum ar fi bătut. Durere între scapule. Hemoragie uterină cu crampe şi eliminare de cheaguri. Dorinţă pentru lapte bătut. Probleme cauzate de supresia afecţiunilor uterine (Burnett).
Sulfat de potasiu
(kali-s)
(Materia Medica, W.Boericke)
Afecţiuni însoţite de descuamare accentuată. Util în stadiile avansate ale proceselor inflamatorii. Secreţii galbene, mucoase şi seroase, abundente şi intermitente. Util în oxalurie.
În 1790 Hahnemann a avut curiozitatea să facă un experiment pe propria lui persoana cu scoarţa arborelui de Cinchona (din care mai târziu se va izola chinina) folosită, la acea vreme, pentru tratamentul malariei, despre care însă nu se ştia cum acţionează în acest scop. Administrându-şi substanţa respectivă a observat că dezvoltă simptome ca şi cum ar avea malarie, simptome care dispar la un timp după ce opreşte administrarea.
