Homeopatia este o formă holistică de medicină care tratează omul ca un întreg, dpdv mental, emoţional şi fizic, integrat în mediul familial, social şi natural.
Homeopatia ia în considerare simptomele caracteristice și constituția generală a pacientului iar tratamentul este personalizat, adaptat fiecăruia în parte.
Remediile homeopate sunt derivate din surse naturale (minerale, plante, animale) şi sunt acceptate ca sigure, neinvazive şi fără efecte secundare semnificative.
Homeopatia se bazează pe principii simple şi clare, enunţate de Samuel Hahnemann şi discipolii săi, confirmate în practică de peste două secole.
Homeopatia se poate folosi ca tratament de sine stătător sau complementar, alături de tratamentul alopatic sau alte forme de terapie.
Tratamentul homeopatic este sigur şi eficient pentru pacienţi de orice vârstă, de la sugari şi copii până la adulţi şi seniorii familiei.
În medicină progresul este constant şi, de-a lungul anilor, periodic s-au confirmat ipoteze care la un moment dat au fost doar teorii îndrăzneţe. Însă în ceea ce priveşte metodele de tratament există doar două mari categorii după cum sunt bazate pe principiul contrariilor sau, respectiv, principiul similarităţii.
Homeopatia este o ştiinţă a vindecării bazată pe principii şi legi fixe, imuabile. Valorizate de Hahnemann şi urmaşii săi, aceste principii sunt valabile şi astăzi, confirmate de peste 200 de ani de practică. H.Coulter în "Homeopathic Science and Modern Medicine" (North Atlantic Books, 1981) apreciază că principala diferenţă între alopatie şi homeopatie este aceea că homeopatia este o "doctrină precis structurată", doctrină în adevăratul înţeles al cuvântului, de totalitate a principiilor, nu într-un sens peiorativ !
Homeopatia, ca ştiinţă, se bazează pe principii bine definite, formulate de Hahnemann şi urmaşii săi. Similia similibus curantur, principiul similarităţii, afirmă că o substanţă care produce un set de simptome când este administrată unui om sănătos, poate vindeca simptome asemănătoare la un bolnav dacă este folosită în doze foarte mici.
Remediile homeopate se prepară din substanţe naturale: plante, minerale şi produse de origine animală. Uneori se folosesc substanţe toxice în stare naturală (fosfor, arsenic, mercur), veninuri de şerpi sau păianjeni... alteori substanţe "inerte" din punct de vedere chimic (fără vreun efect evident asupra corpului) care se elimină aşa cum se ingeră, de exemplu nisipul (dioxid de siliciu, remediul Silicea) sau cărbunele vegetal (remediul Carbo vegetabilis). Cum este posibil ca astfel de substanţe să fie utile în tratarea unor afecţiuni ?
