Homeopatia este o formă holistică de medicină care tratează omul ca un întreg, dpdv mental, emoţional şi fizic, integrat în mediul familial, social şi natural.
Homeopatia ia în considerare simptomele caracteristice și constituția generală a pacientului iar tratamentul este personalizat, adaptat fiecăruia în parte.
Remediile homeopate sunt derivate din surse naturale (minerale, plante, animale) şi sunt acceptate ca sigure, neinvazive şi fără efecte secundare semnificative.
Homeopatia se bazează pe principii simple şi clare, enunţate de Samuel Hahnemann şi discipolii săi, confirmate în practică de peste două secole.
Homeopatia se poate folosi ca tratament de sine stătător sau complementar, alături de tratamentul alopatic sau alte forme de terapie.
Tratamentul homeopatic este sigur şi eficient pentru pacienţi de orice vârstă, de la sugari şi copii până la adulţi şi seniorii familiei.
Practica homeopatiei se bazează pe principii care, deşi enunţate cu cca 200 de ani în urmă, rămân valabile, aşa cum legile imuabile ale fizicii rămân aceleaşi indiferent că le cunoaştem şi înţelegem în totalitate sau nu. C.Hering (Constantine Hering) a fost un nume important în homeopatie în sec. XIX şi rămâne în continuare datorită aportului său la dezvoltarea acestei ştiinţe medicale.
Traista ciobanului (Shepherd's Purse)
(thlas)
(Materia Medica, W.Boericke)
Este un remediu antihemoragic şi anti-acid-uric. Albuminurie în sarcină. Nevralgie cronică. Iritaţie renală şi vezicală. Hemoragii cauzate de fibrom uterin cu durere (surdă) în spate sau durere generală ca şi cum ar fi bătut. Durere între scapule. Hemoragie uterină cu crampe şi eliminare de cheaguri. Dorinţă pentru lapte bătut. Probleme cauzate de supresia afecţiunilor uterine (Burnett).
Fracturile se pot întâmpla în diverse situaţii şi la orice vârstă. De la fractura "în lemn verde" întâlnită uneori la copiii mici şi până la fracturile deschise, cu sângerare abundentă şi dureri atroce, ele necesită cunoştinţe de prim-ajutor, consult medical de specialitate şi, atunci când este cazul, imobilizare, uneori intervenţie chirurgicală. Există remedii homeopatice care ajută la o vindecare mai rapidă, cu complicaţii mai puţine.
În 1790 Hahnemann a avut curiozitatea să facă un experiment pe propria lui persoana cu scoarţa arborelui de Cinchona (din care mai târziu se va izola chinina) folosită, la acea vreme, pentru tratamentul malariei, despre care însă nu se ştia cum acţionează în acest scop. Administrându-şi substanţa respectivă a observat că dezvoltă simptome ca şi cum ar avea malarie, simptome care dispar la un timp după ce opreşte administrarea.
