Remediul a fost preparat de Hahnemann şi descris în volumul 2 din Materia Medica Pura (publicat în 1816). A devenit unul din remediile uzuale în homeopatie, folosit într-o gamă variată de afecţiuni acute şi cronice.
În 1790 Hahnemann a avut curiozitatea să facă un experiment pe propria lui persoana cu scoarţa arborelui de Cinchona (din care mai târziu se va izola chinina) folosită, la acea vreme, pentru tratamentul malariei, despre care însă nu se ştia cum acţionează în acest scop. Administrându-şi substanţa respectivă a observat că dezvoltă simptome ca şi cum ar avea malarie, simptome care dispar la un timp după ce opreşte administrarea.
