Arnica montana este unul din remediile care n-ar trebui sa lipsească din casă. Arnica (potbal de munte, carul zânelor, carul pădurilor) este o plantă din familia Compositae, de circa 30-50 cm înălţime, cu flori galbene care se deschid în iunie-iulie. După cum îi spune şi numele, creşte mai ales la munte. Tinctura care se foloseşte pentru prepararea potenţelor homeopatice, se prepară din planta proaspătă, întreagă.

Remediul a fost preparat de Hahnemann şi descris în volumul 2 din Materia Medica Pura (publicat în 1816). A devenit unul din remediile uzuale în homeopatie, folosit într-o gamă variată de afecţiuni acute şi cronice.

Aurul ca atare nu este o substanţă cu valenţe terapeutice deosebite în alopatie. Există săruri de aur care se folosesc în unele afecţiuni reumatismale şi diferite preparate "exotice" de origine asiatică în care se regăsesc urme de aur. Ca remediu homeopatic însă, aurul are nişte indicaţii foarte specifice şi utile, fiind un tip constituţional bine definit, cu trăsături puternice dar şi puncte slabe.

Mătrăguna (Atropa Belladonna) este o plantă otrăvitoare din familia Solanaceae cunoscută în popor şi sub numele de Cireaşa lupului, Doamna mare sau Împărăteasa. Frunzele, rădăcinile şi mai ales fructele sunt toxice, toxicitatea datorându-se celor 3 alcaloizi, atropina, hiosciamina şi scopolamina. Ingerată în cantitate mare planta poate provoca moartea; a fost folosită pentru otrăviri dar au existat şi intoxicaţii accidentale, mai ales la copii.