Dimineaţa este senin, niciun fir de nor nu se-arată pe cerul albastru. Deocamdată cel puţin :-) Nicio mişcare pe nicăieri, nici măcar jos la stână unde oiţele sunt încă strânse unele în altele. Ştim însă că de-abia aşteaptă să pornească iar în sus urmând rutina de zi cu zi.

foto Marius

La răsărit, sub Moldoveanu, contrast cromatic s-a impus:
Panta, de aur e pe-o parte, cort bleumarin e suprapus
Umbrei din partea ce-ntregește o viziune-n piatră-iarbă.
Seninul larg vlaga-și proclamă în roua care stă să fiarbă. *

Pe la ora 7 lumina portocalie a primelor raze de soare îmbracă treptat pantele abrupte de sub Moldoveanu. Vârful nu e prea impresionant din acest unghi, un perete rece de piatră care treptat revine la viaţă sub mângâierea soarelui. Ne mobilizăm şi noi pentru programul de dimineaţă. Între timp oile au pornit deja la drum şi până să fim noi gata de plecare ele sunt deja în creastă, la refugiu. Cei 3 tineri care-au dormit acolo sunt şi ei pe drum, către vest.

foto Marius

Ne punem şi noi bagajul în spate şi ne luăm la revedere de la micul izvor care ne-a fost atât de folositor. Iezerul Triunghiular rămâne tot mai jos, la baza pereţilor de piatră. Noi urcăm spre creastă, ajungem iar în Portiţa Viştei şi mergem spre refugiu.

foto Marius

La 2.320 m rămâne unul din cele mai bune refugii din Făgăraş, solid, din piatră, (acum) curat înăuntru şi cu uşă care se închide bine (foarte important). Singurul inconvenient este că apa nu e foarte la îndemână. Până ajungem noi aici oile au trecut deja de Hârtopu Ursului, către căldarea următoare spre est, sub Gălbenele-Gălăşescu. Pornim după ele pe poteca de creastă (bandă roşie) de la care nu ne vom abate prea curând.

foto Marius

Drumul nostru începe cu un urcuş în diagonală pe faţa sudică a vârfului Hârtopu Ursului. Pantele domoale şi înierbate dinspre sud sunt atât de diferite faţă de cele abrupte şi pietroase dinspre nord pe sub care am venit ieri! Deşi mergem spre est momentan ochii mai mult se bucură de ceea ce vedem înapoi, silueta impresionantă a piramidei Viştea-Moldoveanu la care se adaugă pata de culoare a refugiului, tot mai mic de-acum.

foto Marius

Pe Gălbenele, Gălășescu Mare și Mic, din gustul larg
Al spațiului se tot înfruptă. Nori albi, în transparent catarg
Bine-s înfipți. Din uscăciuni, stâncile poartă moft de blană.
Lumina dădăcește munții cu degetele-i de melană. *

Ajungem pe muchia care se lasă din vârf către sud şi facem o pauză. Rând pe rând vârfurile muntelui se lasă mângâiate de privirile noastre... Gălbenele din care se desprinde spre nord muchia Zănoaga... Gălăşescu Mare care şi el se sprijină pe contrafortul impresionant al muchiei Drăguşului la nord şi pe un picior lung şi domol la sud... Gălăşescu Mic... şi, departe, Urlea şi custura care-l leagă de Dara - La Fundu Bândei care închid spre est marea căldare a Bândei (pe care mai degrabă o intuim, departe, contre-jour). Coborâm către Fereastra Ursului - unde, evident, nu e niciun urs - dar putem vedea de sus, din alt unghi, căldarea pe unde am trecut ieri (privind către nord).

foto Marius

E admirabil luciul apei, și adâncește-n dizolvare
Mase de vată de pe cerul cu care vrea să se măsoare.
Cei doi se proiectează-n văi, albastrul larg în suflet sorb,
Intens de-adâncă e tăcerea ce-nghite din etern, în orb! *

Traversăm apoi faţa înierbată şi însorită a muntelui Gălbenele. În dreapta (sud) în Valea Rea a Gălăşescului lucesc apele lacului Gălăşescu / Mănăstirii / Iezerul din Valea Rea (Buduri). Înainte de şaua Viştişoara, pe perete, în stânga, câteva locuri cu umezeală de unde, funcţie de sezon, se poate lua apă; acum doar se prelinge foarte puţin pe piatră.

Jos, în vale, oile se bucură de iarba încă verde şi de apa izvoarelor care aduc un plus de culoare căldării de piatră. Ciobanul ne spune că aici iarba e mai bună decât sub Moldoveanu, de aceea vin aici cu oile. Este poate ultima turmă care n-a coborât, profită de încă o săptămână de vreme bună într-un sezon care, ne spune el, a început ceva mai târziu căci a fost multă zăpadă şi iarba a ieşit târziu.

foto Marius

În şaua Viştişoara privim spre nord către lac şi locul de cort din prima seară. Valea Viştişoara este acum luminată iar locurile arată mai prietenoase, încălzite de lumina blândă a soarelui.

foto Marius

Depăşim şaua Viştişoara, privim în urmă spre Gălbenele, muchia Zănoaga şi Spintecătura prin care am trecut ieri (tare abruptă privind de-aici) şi continuăm spre Gălăşescu Mare. Vârful se înalţă maiestuos în faţa noastră dar poteca îl ocoleşte abil aşa că nu e mult de urcat şi traversăm în partea cealaltă, către Fereastra Răcorelelor. În dreapta (sud) căldăruşa Gălăşescului pare mai anostă fără un lac şi fără oile aferente dar şi ea este locul de naştere al unui pârâu, Gălăşescu Mare, care în aval se uneşte cu Gălăşescu Mic şi apoi cu Izvorul Bândei.

foto Marius

În Fereastra Răcorelelor privim spre nord către căldarea Răcorelelor de Sus. Hornul care se avântă în jos pare accesibil, interesant de explorat altă dată, venind de jos, fără bagaj mare. După o scurtă pauză urcăm iar, în diagonală, pe sub Gălăşescu Mic; faţa înierbată e mult mai prietenoasă decât partea cealaltă la care ne uitam, dinspre nord, în urmă cu 2 zile, de altfel o trăsătura generală a crestei Făgăraşului.

foto Marius

Mai departe... coborâm spre Fereastra Mică a Sâmbetei. Refugiul ne întâmpină la fel de dezolant precum îl ştim. E o ruină şi nu se poate sta înăuntru unde e o adevărată groapă de gunoi. Mai mare ruşinea! Aruncăm o privire scurtă în jos către căldarea de sub Fereastra Mică şi ne amintim de urcuşul din septembrie 2008 o dată cu prima zăpadă din sezon.

foto Marius

Refugiul din Fereastra Mică a Sâmbetei îi necăjește:
Abandonat, mizer, prieten montan nu e și nu slujește.
O poză-i fac, dezamăgirea și-o spală-n cețuri deznodate
Din căldări nordice, în V-uri larg levitând, ciudat codate. *

Curând ceaţa învăluie căldările nordice şi urcă repede către creastă. Pornim mai departe spre est, ocolim vârful Slănina şi nu vedem mare lucru în afară de poteca de la picioarele noastre. Coborâm în Fereastra Mare a Sâmbetei unde vântul şi ceaţa ne îndeamnă să ne vedem de drum. Lăsăm în stânga, în ceaţă, Colţul Bălăceni şi văile abrupte care coboară către Căldarea Mare a Sâmbetei. Trecem pe sub vârful La Cheia Bândei (punct roşu) şi norii parcă se mai risipesc.

foto Marius

Dincolo de căldarea mare a Bândei se fălește Dara,
Vârful care, cu un gest larg, le-aruncă înspre inimi scara,
Astfel că ei se simt împinși nu pe-nălțimi de pus piciorul,
Ci spre un miez de ființare, de împlinit menirea, dorul. *

Vârful Urlea apare când şi când prin ceaţă. Spre sud vizibilitatea e mai bună, marea Căldare a Bândei a scăpat de asediul norilor; de pe malul ei drept (geografic) vedem cum adună conştiincioasă apele de pe cei 3 versanţi ai muntelui care o delimitează.

foto Marius

Ocolim şi Vârful lui Mogoş, aşa cum ne conduce poteca. În curmătura Mogoşului ne întâmpină un marcaj recent refăcut. În spate (vest) norii încă învăluie aproape complet creasta dar aici suntem din nou în soare.

foto Marius

În Portiţa Lacului facem iar o pauză apoi coborâm spre lacul Urlea (punct albastru). Cărarea îngustă ne poartă spre unul din cele mai frumoase lacuri din Făgăraş, cu apă limpede, verde-albastră funcţie de cum cade lumina peste luciul de apă.

foto Marius

La Lacul Urlea poposesc. Ovalul larg înlăcrimat
Îi face să respire lin. De-argint e timpul comprimat. *

Loc minunat de cort şi odihnă. Nu e de mirare că găsim un cort montat dar nu rămânem aici (deşi ne dorim să venim o dată pentru mai multe zile) dintr-un motiv pragmatic, umbra vine mai repede peste lac dup-amiaza iar soarele apare mai târziu dimineaţa. Ne relaxăm puţin pe marginea apei apoi continuăm pe potecă spre refugiu. Luată prin surprindere, o marmotă trece în viteză la nici 20 m în faţă şi se ascunde sub pietre. De altfel aici, în căldarea Urlei, la fel ca în multe căldări pietroase din Făgăraş, fluierăturile marmotelor sparg deseori liniştea locurilor. Mai greu însă să le vezi, trebuie să stai ascuns, la pândă în locurile frecventate de ele sau să ai norocul să treacă aproape de tine. Însă de auzit, le auzi tot timpul.

foto Marius

În 2018 când am parcurs creasta Făgăraşului de la est la vest (mariusradu.ro/drumetie/carpati/muntii-fagaras-est-vest) am făcut acest ocol prin căldarea Urlea şi-am campat aproape de refugiu. Acum mergem mai departe şi continuăm către zona de izvoare de sub Urlea. Tufe multe de rododendron. Ici-colo unele sunt pline de flori întârziate (sau înflorite a doua oară). Locuri frumoase de cort, apă bună de băut (dar vara locul e "bântuit" de oi). Ne oprim la ultimul pârâiaş pe care-l traversează poteca pentru că aici, fiind mai departe de creastă, beneficiem de mai mult soare dup-amiaza. Izvorul îl ştiam cu un debit mai bun dar, desigur, asta variază de la sezon la sezon. E suficient însă să ne spălăm şi avem apă de băut.

foto Marius

La capătul căldării, cortul își instalează. Știu să-și tragă
Pârâu aproape,-n el se spală și soarele, fire pribeagă. *

Mai greu este să găsim un loc bun pentru cort printre smocurile mari de iarbă dar ne descurcăm cumva şi după ce ne spălăm avem timp să lenevim puţin la soare. Din fericire oile au coborât altfel ne-ar fi vizitat cu siguranţă. O dată ce soarele dispare dincolo de creastă se lasă răcoarea.

foto Marius

Rododendroni larg se hlizesc, norii se-ncurcă în selecții
De raze,-n fastuos concurs pentru montanele proiecții.
În oboseala ce-i dilată, în asfințit cu nuanțe sute,
El, ea ghicesc nocturna pace și-un vis ce stă să îi sărute. *

Norii se fugăresc pe deasupra crestei până seara târziu când încep să se risipească, anunţând o noapte senină. Ziua a fost minunată, în ciuda ceţei care a persistat ceva timp pe creastă la orele prânzului. Ne-am consolat cu ideea ca locurile sunt bine cunoscute şi le-am străbătut de multe ori. Chiar dacă n-am mers foarte mult, odihna e bine-venită şi căldura sacului de dormit ne îmbie să ne retragem în căsuţa noastră albastră.

* Stihuri plăsmuite de Graţiela. Mulţumiri  smile

Mai multe imagini: photos.app.goo.gl/kEC7Tr6qGdxrmvwB6

A- A A+

Atenţie

Unele trasee montane descrise pe site sau prezente în albumele foto pot prezenta un risc important de accidentare gravă. Parcurgerea lor necesită o minimă pregătire tehnică prealabilă şi experienţă în mersul pe munte. Traseele montane pot suferi modificări în timp şi pot fi diferite faţă de cum sunt ele prezentate aici; autorul nu-şi poate asuma nicio răspundere dacă informațiile nu sunt exacte sau de actualitate. Folosirea oricăror informații prezentate aici se face integral pe propria răspundere. Autorul nu-şi poate asuma nicio răspundere pentru consecințele ce pot decurge din folosirea, în orice fel, a informaţiilor prezentate pe site.

Afișări articole
1908411

Floarea de Colț București
romania-natura.ro