Vârful Vânătarea lui Buteanu este cel mai accesibil vârf de peste 2.500 m din munţii Făgăraşului dat fiind vecinătatea şoselei Transfăgărăşan care face accesul în această zonă a masivului foarte facil. Din şaua Capra (punct de joncţiune cu traseul de creastă, bandă roşie) poteca turistică (cruce albastră) merge pe faţa sudică a muntelui Văiuga, peste şaua Văiuga până în spintecătura dintre cele două vârfuri gemene, Capra (2.494 m), la sud şi Vânătarea lui Buteanu (2.507 m), la nord şi-apoi în sus până pe vârf.

La fel de uşor (chiar dacă nu este marcat) se poate ajunge aici şi pe piciorul Capra (străbătut de poteca de creastă, bandă roşie) având ocazia să admirăm căldarea Fundu Caprei către est; de remarcat Acul Revolver, o stâncă parcă cioplită de mâna unui sculptor, un loc interesant pentru fotografii. Ruta cea mai spectaculoasă, accesibilă totuşi fără materiale tehnice, este muchia nordică... accesibilă însă "drumeţilor încercaţi" după cum s-ar exprima autorii noştri clasici de monografii montane.

Sfârşit de septembrie, 2011. Fiind campaţi la lacul Capra am hotărât să profităm de dimineaţa senină să parcurgem muchia Buteanu în partea superioară, o premieră pentru noi toţi. Pe un parcurs de peste 250 m diferenţă de nivel pornind din şaua Netedu, muchia Buteanu oferă o perspectivă deosebită asupra locurilor, creasta Făgăraşului lăsându-se dezvăluită până dincolo de Negoiu la vest şi Viştea-Moldoveanu la est pe măsură ce câştigi în înălţime. Vârful Vânătarea lui Buteanu de altfel are o poziţie privilegiată din acest punct de vedere, fiind situat puţin la nord de traseul crestei principale. Muchia Buteanu separă valea Bâlei (vest) de valea Arpăşelului (est).

La nord de şaua Netedu muchia Buteanu se ridică până în vârful Netedu şi-apoi coboară treptat pierzându-se către nord în zona împădurită dintre apele Arpăşelului şi Bâlei. De la Bâlea Cascadă urcă o potecă marcată (bandă albastră) care străbate parţial această porţiune a muchiei până în şaua Netedu de unde coboară către Bâlea Lac (unindu-se cu poteca din căldarea Văiuga, punct albastru). Din şaua Netedu până pe vârf (spre sud) muchia nu mai este marcată dar nu pune probleme deosebite; eventual o cordelină se poate folosi ici-colo pentru asigurare. Porţiunea iniţială este mai domoală până în zona Turnului Aplecat, precedat de o ruptură mai mare de pantă, şaua Turnului. De-aici creasta este mai spectaculoasă cu porţiuni foarte expuse pe ambii versanţi, pe alocuri foarte ascuţită, o lume de ţancuri şi turnuri abrupte de piatră. În general se parcurge creasta matematică dar unele porţiuni mai expuse se pot ocoli, pe feţe de iarbă, pe versantul vestic de obicei (către căldarea Văiuga) cu excepţia ultimei porţiuni, chiar sub vârf, unde pantele de iarbă sunt mai facile pe versantul estic.

Deşi nu necesită materiale tehnice (W.Kargel o descrie cu gradul 1 de dificultate, aş zice 1B ca o părere personală, nefiind totuşi potecă turistică) este totuşi o creastă alpină ! Este absolut necesar ca participanţii să aibă experienţă în mersul pe astfel de trasee, să aibă bocanci buni, cu talpă aderentă, echilibru, pasul sigur şi să nu aibă rău de înălţime.

Acestea fiind zise am pornit în jur de 9:00 de la Monumentul Alpiniştilor pe poteca de creastă să urcăm puţin pe piciorul Capra ca să nu luăm prea pieptiş panta către şaua Văiuga. De-acolo ştiam că se poate coborî în căldarea Văiuga şi mai departe în sus, către şaua Netedu de unde să urcăm în continuare pe creastă, până pe Vânătarea lui Buteanu.

O schiţă introductivă bazată pe o imagine Google...

Lacul Capra şi vârful Iezerul Caprei.

Vârfurile Iezerul Caprei (stânga) şi Văiuga (dreapta) separate de şaua Capra.
Monumentul Alpiniştilor (sud-est de lacul Capra) este încă în restaurare (sept. 2011).

În urcuş pe piciorul Capra... spre vest apar vârfurile Lespezi-Călţun.

Pe piciorul Capra.

Pe piciorul Capra, vedere spre nord.

Căldarea Fundu Caprei, porţiunea superioară, mărginită la nord de creasta Arpăşel-Vârtopel. Contre-jour creasta spre est cu Arpaşu Mic (în planul din faţă) şi piramida Viştea-Moldoveanu (în ultimul plan).

Acul Revolver, din păcate contra soarelui în orele dimineţii.

Căldarea Capra cu lacurile Capra şi Căpriţa, străjuite la vest de vârful Iezerul Caprei.

Din dreptul acului Revolver am continuat aproximativ de-a coasta să ajungem în şaua Văiuga.

Pe faţa sudică a muntelui Văiuga trece poteca turistică ce leagă şaua Capra de vârful Vânătarea lui Buteanu. Stâlpul de pe potecă marchează coborârea în căldarea Văiuga (punct albastru), ceea ce ne interesează pe noi.

Dincolo de Iezerul Caprei şi Paltinul orizontul este dominat de culmea Lespezi-Călţun-Negoiu.

Căldarea Văiuga încă în umbră este plină de grohotiş şi complet uscată în această perioadă.

Curând soarele pătrunde şi pe această vale dominată la est de Vânătarea lui Buteanu şi muchia care se lasă spre nord. În soare, vârful şi şaua Netedu.

Văiuga lasă spre nord un picior scurt care separă căldarea Văiuga de valea Bâlei.

Ceva mai jos căldarea Văiuga practic se contopeşte cu marea căldarea a Bâlei delimitată spre vest de Piscul Bâlei.

Părăsim poteca marcată cu punct albastru pe care am coborât din şaua Văiuga şi urcăm pe poteca marcată cu bandă albastră care merge către şaua Netedu.

Bâlea se dezvăluie în toată măreţia ei... lacul, şoseaua, Piscul Bâlei iar în ultimul plan Negoiu şi succesiunea de vârfuri de pe muchia Tunsului.

Spre şaua Netedu.

Un punct de belvedere însorit cu toată echipa... Marius, Moniq, Alex...

Spre şaua Netedu.

O vedere contra soarelui cu căldarea Văiuga mărginită la vest (dreapta) de Văiuga şi piciorul scurt nordic, iar la est de muchia Buteanu care culminează cu Vânătarea lui Buteanu.

Vârful şi şaua Netedu.

Şaua Netedu, vedere spre vest.

Şaua Netedu, vedere spre sud cu muchia Buteanu pe care distingem Turnul Aplecat, cea mai importantă ruptură de pantă pe parcursul muchiei. În stânga, o mică porţiune din creasta Arpăşelului. În centru, Vânătarea lui Buteanu care, la cei 2.507 m ai săi, domină această zonă a Făgăraşului.

Şaua Netedu, vedere spre nord; creasta continuă dincolo de vârful Netedu.

Şaua Netedu, vedere spre est. Imediat sub noi, valea Arpăşelului mărginită la est de muchia Albota.

Porţiunea iniţială a crestei, la sud de şaua Netedu este mai domoală.

Pe creasta matematică ori ocolind pe feţele de iarbă privirea este atrasă de măreţia crestelor nordice.

Pe unde creasta matematică nu ne inspiră ocolim pe feţele de iarbă, aproape întotdeauna pe dreapta (cum urcăm). Din cauza soarelui cam toate imaginile sunt de sus în jos, direcţia sud-nord.

În această porţiune a muchiei Buteanu faţa vestică este ceva mai domoală, înierbată, cea estică, mai abruptă.

Deşi nemarcată, poteca pare pe alocuri bine bătută.

În dreapta noastră (cum urcăm) Văiuga şi muchia sa nordică.

Vedere spre nord de pe muchia Buteanu cu vârful Netedu.

Văiuga şi muchia sa nordică dincolo de care Paltinul mărgineşte căldarea Bâlei către vest.

Pe muchia Buteanu.

Deocamdată pare o plimbare uşoară...

Spre vest, căldarea şi vârful Văiuga.

Vedere spre vest cu muchiile nordice care se desprind din creasta principală.

Nu te mai saturi privind...

Pe alocuri nu se mai poate ocoli aşa că ne folosim de mici ferestre pe unde accesul e mai facil.

Feţele de iarbă cam dispar şi ne trezim într-o lume de turnuleţe de piatră...

Punctele de belvedere sunt tot mai spectaculoase...

Traversarea lespezilor înclinate necesită atenţie...

Profităm de o pantă vegetală :-) şi ne abatem puţin pe faţa vestică.

Spre est, valea Arpăşelului.

Pe creasta matematică...

Muchia Albota mărgineşte valea Arpăşelului la est.

La nivelul norilor...

Pe alocuri creasta este chiar ca o muchie de cuţit...

Şi totuşi sunt şi afine :-)

Muchia Albota către est.

Valea Arpăşelului şi muchia Albota.

Creasta Arpăşelului închide valea Arpăşelului către sud.
În continuare către est, Arpaşu Mic, Arpaşu Mare, Podragu, Viştea-Moldoveanu.

Din nou creasta ascuţită ne pune echilibrul la încercare.

Porţiunea finală... un mic ocol pe faţa estică de data asta.

Pantele de iarbă de sub vârf.

Sub noi, creasta Arpăşelului, la fel de abruptă aici, spre nord, pe cât este şi pe partea cealaltă.

În fine, pe vârf, m-am gândit că merit şi eu o poză...

Nu zăbovim mult pentru că deja s-au adunat nori... dar e devreme să ne întoarcem la cort aşa că mergem către Bâlea; restul zilei, relaxare :-) Dincolo de şaua Văiuga, căldarea Capra.

În faţă vârful Capra iar dincolo de vale culmea Arpaşu Mic - Buda - Râiosu - Muşeteica.

Creasta principală spre vest cu Iezerul Caprei, Paltinul (se distinge şi Turnul Paltinului), Lăiţa, Lăiţelul şi, în ceaţă, Lespezi-Călţun şi Negoiu.

În soare, Văiuga, vedere din spintecătura dintre Capra şi Buteanu.

Vârful şi şaua Văiuga.

Căldarea Văiuga, de data asta în soare.

Poteca turistică spre şaua Capra (cruce albastră).

Muchia Buteanu cu vârful Netedu la nord (stânga) şi Vânătarea lui Buteanu la sud (dreapta).

Bâlea

Vârful şi şaua Netedu.

Cabana Bâlea Lac

Mai multe imagini dintr-o variantă de vară (iunie 2017): goo.gl/photos/zJsAp8CUQudRQwPP9

septembrie 2011