La intrarea în Cheile Bicazului, Lacul Roşu este o atracţie turistică în sine, lac de baraj natural format printr-o alunecare de teren care a blocat apele pârâului. Privind de la coada lacului în aval privirea e atrasă de silueta de piatră a Suhardului Mic care se înalţă pe malul stâng al pârâului Bicaz, loc frecventat de pasionaţii de escaladă (ca de altfel întreaga zonă a Cheilor Bicazului).

Traseul de via ferrata care-i poartă numele a fost realizat de echipa Salvamont "Dancurás" din Gheorgheni în memoria alpinistului Wild Ferenc (1939-2016), cofondator şi antrenor al echipei. A fost inaugurat în toamna anului 2016 (după 2-3 ani de studiu şi proiectare) în peretele sudic al vârfului Suhardul Mic (1.345 m) şi se întinde pe o diferenţă de nivel de 173 m cu o lungime de cca 200 m. Are gradul de dificultate C/D (pe o scară de la A la E). Accesul este gratuit, necesită echipament pentru via ferrata şi cca 1 oră pentru escaladă. Calitatea asigurărilor este foarte bună (august 2021) şi unde prizele naturale sunt greu accesibile, cablul şi scoabele metalice te ajută să înaintezi în siguranţă.

foto Marius

Din şoseaua DN12C Gheorgheni-Bicaz (Strada principală, Lacul Roşu) trecem podul peste Bicaz (46°47’37.7″N 25°47’46.2″E), semnalat cu o plăcuţă de lemn "Traseu memorial Wild Ferenc" (le întâlnim şi mai departe pe potecă). Urmăm drumul spre hotelul Turist şi continuăm pe poteca turistică spre Suhardul Mic (triunghi albastru). Urcăm cărarea abruptă şi ajungem în poiana unde, pe vremuri, se înălţa cabana Suhard. Poteca lată ne conduce mai departe prin pădure. Pereţii de piatră se văd deja deasupra brazilor şi ieşim în direcţia lor, în plin soare. Din şosea până la baza traseului de via ferrata am făcut cca 25 minute.

foto Marius

Traseul are un parcurs "sportiv" şi privind în sus, în lungul peretelui, pare aproape vertical. Ne echipăm şi începem cu o porţiune de acomodare (B) care însă urcă susţinut. Pe unele porţiuni distanţa dintre punctele fixe ale cablului este mai mare.

foto Marius

Mai sus sunt pasaje ceva mai grele, peretele mai vertical (C) şi efortul pe măsură. Pe alocuri treptele metalice sunt mai rare şi/sau distanţate lateral de cablu. E nevoie fie de un pas mai mare, fie de o deschidere largă a braţelor aşa că înţelegem de ce înălţimea minimă recomandată pentru a parcurge traseul este de 150 cm. Treptele metalice se pot folosi pentru o asigurare temporară cu o lonjă de autoasigurare (zelb) dacă e nevoie să te odihneşti câteva momente şi să te simţi în siguranţă.

foto Marius

Urmează din nou o zonă ceva mai uşoară (B) în care avem timp să admirăm perspectiva asupra Lacului Roşu şi zonelor învecinate.

foto Marius

O scurtă trecere aproape orizontală spre stânga ne pregăteşte pentru un perete vertical (D) unde braţele sunt solicitate ceva mai mult. Urcăm susţinut un pinten de piatră când pe o parte, când pe cealaltă a cablului. Sunt locuri unde poate prizele nu sunt foarte evidente aşa că este nevoie de forţă în braţe pentru a înainta cu ajutorul cablului şi scoabelor metalice. Manuşile de piele sunt absolut necesare dacă optezi să te foloseşti frecvent de structura metalică a traseului.

foto Marius

Urmează o traversare spre dreapta pe un pod suspendat care se întinde peste un vâlcel. La intrarea pe pod e fixată în perete o cutie metalică şi caietul de impresii... pentru cine mai are energie şi inspiraţie să scrie ceva... precum şi placa memorială ce aminteşte de Wild Ferenc. Perspectiva asupra zonei de abrupt este impresionantă... la fel şi vâlcelul peste care trecem. Podul se traversează, desigur, unul câte unul şi e recomandat să mergi cu atenţie chiar dacă eşti asigurat.

foto Marius

Traseul continuă pe peretele vecin, vertical (C). Trecerea de pe pod pe perete necesită puţină acrobaţie şi atenţie la mutarea carabinierelor. Pe perete există trepte metalice dar golul din stomac se menţine de fiecare dată când priveşti în jos. La final urcuşul se îndulceşte şi ajungem în ultima porţiune (B), mai domoală, aproape de vârful Suhardul Mic. Cu pauzele de rigoare am făcut puţin peste 1 oră până aici. Ne relaxăm privind roată în jur şi coborâm pe poteca turistică (triunghi albastru), prin răcoarea pădurii, până la baza peretelui şi înapoi în staţiune.

O scurtă plimbare în jurul Lacului Roşu sau cu barca pe lac e tocmai potrivită pentru deconectare după adrenalina consumată pe traseu. Opţional, funcţie de timpul disponibil, se pot face drumeţii mai lungi în versantul de pe malul drept al Bicazului.

Atenţie: traseul nu este recomandat începătorilor şi necesită echipament de via ferrata şi condiţie fizică bună.

Montaj video de promovare a traseului: facebook.com/2367915316817693/videos/361299694669875

Mai multe imagini: photos.app.goo.gl/zW4fXSdSg66AsGePA

august 2021


A- A A+

Atenţie

Unele trasee montane descrise pe site sau prezente în albumele foto pot prezenta un risc important de accidentare gravă. Parcurgerea lor necesită o minimă pregătire tehnică prealabilă şi experienţă în mersul pe munte. Traseele montane pot suferi modificări în timp şi pot fi diferite faţă de cum sunt ele prezentate aici; autorul nu-şi poate asuma nicio răspundere dacă informațiile nu sunt exacte sau de actualitate. Folosirea oricăror informații prezentate aici se face integral pe propria răspundere. Autorul nu-şi poate asuma nicio răspundere pentru consecințele ce pot decurge din folosirea, în orice fel, a informaţiilor prezentate pe site.

Afișări articole
1920761

Floarea de Colț București
romania-natura.ro