William Boericke este un nume de referinţă în şcoala americană de homeopatie dar contribuţia lui în acest domeniu nu se limitează la zona unde a trăit şi practicat homeopatia. Renumele şi opera lui sunt cunoscute în întreaga lume.
William Boericke (1849-1929)
W.Boericke se naşte în Austria în 1849 dar familia sa emigrează şi se stabileşte în America. În 1863 este absolvent al liceului public din Cincinnati (Ohio) apoi lucrează în farmacia-librărie înfiinţată în Philadelphia de Francis Edmund Boericke (unchiul lui W.Boericke) şi Rudolph Leonhard Tafel. În 1870 se mută în San Francisco unde, împreună cu Adolph Julius Tafel (fratele lui R.T.Tafel), înfiinţează o filială "Boericke & Tafel".
În 1876 termină studiile la Colegiul Medical din Philadelphia iar în 1880 este absolvent al Colegiului Hahnemann (din acelaşi oraş). În 1882 revine în San Francisco unde practică homeopatia aproape 50 de ani.
Ca editor-fondator al revistei "The California Homeopath" care apare în 1882 colaborează cu Willis Alonzo Dewey, Charles Lewis Tisdale şi Hugo Emil Rudolph Arndt. Revista este tipărită până în 1940. Este co-fondator al "Colegiului Medical de Homeopatie Pacific" şi al "Spitalului Hahnemann" în 1881. Este membru fondator al "Colegiului Medical Hahnemann" (CMH) din San Francisco în 1883; ulterior colegiul este incorporat în "Universitatea din California San Francisco" (UCSF). W.Boericke devine primul profesor de Materia Medica şi Terapeutică, poziţie pe care o deţine timp de 30 de ani, întâi la CMH apoi la UCSF. Homeopatia este predată la UCSF până în 1939.
În 1888, împreună cu Willis Alonzo Dewey, publică lucrarea "Cele 12 săruri tisulare Schussler". În 1901 publică "Materia Medica Boericke", iar fratele său, Oscar Eugene (el însuşi homeopat), adaugă la carte partea de repertoar în 1906. În timp, cartea ajunge o lucrare clasică în homeopatie, prezentă pe biroul oricărui homeopat, un ghid concis dar explicit pentru sute de remedii.
În 1922 publică traducerea Organonului Medicinei, ediţia a 6-a scrisă de Hahnemann, rămasă necunoscută până în 1921 când a fost publicată de Richard Haehl. Varianta în engleză şi în germană a lui Boericke se bazează pe manuscrisul original al lui Hahnemann.
În anii 1880-1920 Boericke este unul din cei mai apreciaţi medici din San Francisco. Pacienţi din întreaga lume apelează la expertiza lui în domeniul homeopatiei. Se stinge din viaţă în 1929 pe 1 aprilie la venerabila vârstă de 80 de ani în urma unui infarct miocardic. Două luni mai târziu casa lui arde dar toate cărţile lui de homeopatie supravieţuiesc focului. Astfel, moştenirea lui în homeopatie s-a transmis nealterată de-a lungul generaţiilor iar W.Boericke rămâne un clasic în lumea autorilor şi practicienilor în domeniul homeopatiei.
