Păianjenul cu cruce / Păianjenul european de grădină
(aran)
(Materia Medica, W.Boericke)

Toate veninurile de păianjen afectează semnificativ sistemul nervos (Tarentula, Mygale, etc).

Toate simptomele remediului Aranea sunt caracterizate de periodicitate şi răceală şi susceptibilitate crescută la umezeală. Este remediul pentru o constituţie predispusă la malarie, la care orice zi umedă sau loc umed favorizează apariţia frisoanelor. Pacientul simte frigul în oase. Frigul nu este ameliorat de nimic. Are senzaţia ca şi cum părţile corpului sunt mărite şi grele. Se trezeşte noaptea cu senzaţia că mâinile sunt de două ori mai mari. Splenomegalie. Constituţie hidrogenoidă adică sensibilitate anormală la rece şi umed; nu poate trăi lângă un curs de apă, râu, lac etc. sau în locuri reci şi umede (Natrum sulphuricum, Thuja).

Sulfat de potasiu
(kali-s)
(Materia Medica, W.Boericke)

Afecţiuni însoţite de descuamare accentuată. Util în stadiile avansate ale proceselor inflamatorii. Secreţii galbene, mucoase şi seroase, abundente şi intermitente. Util în oxalurie.

Ce înseamnă să fii sănătos ? Probabil că fiecare dintre noi ne-am pus această întrebare la un moment dat. Răspunsul cel mai simplu ar fi că dacă nu ne doare nimic, suntem sănătoşi. Este însă oare suficient ? Ne putem oare considera sănătoşi în condiţiile în care chiar dacă nu ne doare capul sau stomacul sau spatele, ne simţim totuşi obosiţi, fără chef să înfruntăm o nouă zi, fără să fim în vreun fel creativi la locul de muncă sau avem probleme acasă ori la servici din cauză că suntem iritabili, prost dispuşi, deprimaţi ? Probabil că nu... aşa că într-o definiţie a stării de sănătate ar trebui să includem mai mult decât starea de bine la nivel fizic.

Remediul a fost preparat de Hahnemann şi descris în volumul 2 din Materia Medica Pura (publicat în 1816). A devenit unul din remediile uzuale în homeopatie, folosit într-o gamă variată de afecţiuni acute şi cronice.

În 1790 Hahnemann a avut curiozitatea să facă un experiment pe propria lui persoana cu scoarţa arborelui de Cinchona (din care mai târziu se va izola chinina) folosită, la acea vreme, pentru tratamentul malariei, despre care însă nu se ştia cum acţionează în acest scop. Administrându-şi substanţa respectivă a observat că dezvoltă simptome ca şi cum ar avea malarie, simptome care dispar la un timp după ce opreşte administrarea. A repetat experimentul de mai multe ori şi de fiecare dată s-a întâmplat la fel. Probabil astfel a încolţit în mintea lui Hahnemann ideea că o substanţă capabilă să producă anumite simptome la un individ sănătos poate eradica simptomele similare ale unui bolnav, ceea ce nu este altceva decât principiul de bază al homeopatiei, "Similia Similibus Curantur".

Roua cerului
(dros)
(Materia Medica, W.Boericke)

Afectează puternic aparatul respirator şi a fost numit de Hahnemann drept remediul principal pentru tusea convulsivă. Drosera poate îmbunătăţi rezistenţa la tuberculoză (Dr. Tyler). Tuberculoza laringiană poate fi ameliorată de remediu. Tuberculoză pulmonară; varsă sânge după accesele de tuse cu iritaţie gastrică şi transpiraţie abundentă. Dureri în zona articulaţiei şoldului. Ganglioni de natură tuberculoasă.