Bovista lycoperdon
(bov)
(Materia Medica, W.Boericke)

Are un efect puternic asupra tegumentelor producând erupţii cum sunt eczemele precum şi asupra circulaţiei cu predispoziţie la hemoragii; oboseală şi moleşeală accentuate. Util pentru copii care se bâlbâie, femei celibatare cu palpitaţii, pacienţi predispuşi la micoze cutanate ("pecingine"). Amorţeală şi furnicături în nevrite multiple. Asfixie cauzată de fumul de mangal.

Silur, iarbă de silur, floare de ochi
(euphr)
(Materia Medica, W.Boericke)

Inflamaţie mai ales a conjunctivei oculare producând lăcrimare abundentă. Pacientul se simte mai bine în aerul liber. Afecţiuni catarale ale membranelor mucoase mai ales la nivelul ochilor şi nasului. Lăcrimare abundentă iritantă şi secreţie nazală ne-iritantă; agravată seara. Regurgitează un mucus respingător.

Bugle-weed
(lycps-v)
(Materia Medica, W.Boericke)

Scade tensiunea arterială, reduce frecvenţa cardiacă şi măreşte considerabil durata sistolei. Hemoragii pasive (Adrenalinum 6x). Remediu cardiac. Util în guşa exoftalmică şi hemoragiile hemoroidale. Indicat în bolile însoţite de o activitate tumultuoasă a cordului, cu mai multă sau mai puţină durere. Hemoptizie în bolile valvulare cronice. Util în guşa toxică înainte de intervenţia chirurgicală, 5 picături din tinctura-mamă (Beebe).

Traista ciobanului (Shepherd's Purse)
(thlas)
(Materia Medica, W.Boericke)

Este un remediu antihemoragic şi anti-acid-uric. Albuminurie în sarcină. Nevralgie cronică. Iritaţie renală şi vezicală. Hemoragii cauzate de fibrom uterin cu durere (surdă) în spate sau durere generală ca şi cum ar fi bătut. Durere între scapule. Hemoragie uterină cu crampe şi eliminare de cheaguri. Dorinţă pentru lapte bătut. Probleme cauzate de supresia afecţiunilor uterine (Burnett).

Aurul ca atare nu este o substanţă cu valenţe terapeutice deosebite în alopatie. Există săruri de aur care se folosesc în unele afecţiuni reumatismale şi diferite preparate "exotice" de origine asiatică în care se regăsesc urme de aur. Ca remediu homeopatic însă, aurul are nişte indicaţii foarte specifice şi utile, fiind un tip constituţional bine definit, cu trăsături puternice dar şi puncte slabe.

La moartea lui Hahnemann homeopatia era cunoscută şi practicată nu numai în Germania şi Franţa, ţări în care el însuşi a lucrat, dar şi în Anglia, Italia, Spania, ţările Scandinave, Polonia, Rusia, India şi cele două Americi. Urmaşii lui Hahnemann nu s-au mulţumit să se limiteze la cele scrise de maestru ci au preluat conceptele sale şi le-au dezvoltat. Dar nu toţi au fost de acord cu aspectele metafizice ale teoriei hahnemanniene, în special cu forţa vitală. Acesta a fost punctul de plecare pentru o scindare care de altfel se prefigura încă din timpul vieţii lui Hahnemann.