Mătrăguna (Atropa Belladonna) este o plantă otrăvitoare din familia Solanaceae cunoscută în popor şi sub numele de Cireaşa lupului, Doamna mare sau Împărăteasa. Frunzele, rădăcinile şi mai ales fructele sunt toxice, toxicitatea datorându-se celor 3 alcaloizi, atropina, hiosciamina şi scopolamina. Ingerată în cantitate mare planta poate provoca moartea; a fost folosită pentru otrăviri dar au existat şi intoxicaţii accidentale, mai ales la copii.

Arnica montana este unul din remediile care n-ar trebui sa lipsească din casă. Arnica (potbal de munte, carul zânelor, carul pădurilor) este o plantă din familia Compositae, de circa 30-50 cm înălţime, cu flori galbene care se deschid în iunie-iulie. După cum îi spune şi numele, creşte mai ales la munte. Tinctura care se foloseşte pentru prepararea potenţelor homeopatice, se prepară din planta proaspătă, întreagă.

În 1790 Hahnemann a avut curiozitatea să facă un experiment pe propria lui persoana cu scoarţa arborelui de Cinchona (din care mai târziu se va izola chinina) folosită, la acea vreme, pentru tratamentul malariei, despre care însă nu se ştia cum acţionează în acest scop. Administrându-şi substanţa respectivă a observat că dezvoltă simptome ca şi cum ar avea malarie, simptome care dispar la un timp după ce opreşte administrarea. A repetat experimentul de mai multe ori şi de fiecare dată s-a întâmplat la fel. Probabil astfel a încolţit în mintea lui Hahnemann ideea că o substanţă capabilă să producă anumite simptome la un individ sănătos poate eradica simptomele similare ale unui bolnav, ceea ce nu este altceva decât principiul de bază al homeopatiei, "Similia Similibus Curantur".

Coralul roşu
(cor-r)
(Materia Medica, W.Boericke)

În proving-urile cu coral s-au manifestat episoade frecvente de coriză şi epistaxis, chiar ulceraţii în interiorul nărilor. Remediul este indicat pentru tusea convulsivă şi crizele de tuse spastică mai ales în cazurile când accesele încep cu o tuse foarte rapidă şi se succed atât de repede încât aproape că se continuă unul cu celălalt. De multe ori sunt precedate de o senzaţie de sufocare şi urmate de o stare de epuizare. Congestie a feţei după cină. Pacientul capătă o faţă vineţie. Paroxisme violente, chiar cu expectoraţie cu sânge. Pacientul are senzaţia că aer rece suflă prin craniu şi căile aeriene. Este foarte friguros dacă se dezveleşte şi prea călduros când este învelit; ameliorat de căldura artificială.

Dragavei, ştevie creaţă
(rumx)
(Materia Medica, W.Boericke)

Sunt caracteristice durerile, numeroase şi variate, fără să fie fixe sau constante în vreo zonă a corpului. Tuse produsă de o gâdilitură continuă în fosa supra-sternală care se extinde în jos până la bifurcaţia traheei. Tuse la atingerea fosei supra-sternale. Tuse agravată de cea mai mică adiere de aer rece şi ameliorată dacă se acoperă cu haine întreg corpul şi capul. Remediul scade secreţiile membranelor mucoase dar în acelaşi timp creşte sensibilitatea membranelor mucoase ale laringelui şi traheei. Acţionează puternic asupra pielii producând un prurit intens. Vasele limfatice sunt mărite şi secreţiile modificate.

Ce este homeopatia ?

Homeopatia este o metodă complementară de terapie, o alternativă la tratamentul clasic, alopatic, recunoscută ca atare de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) şi practicată în multe ţări ale lumii. Homeopatia urmăreşte stimularea capacităţii naturale de vindecare şi mobilizarea mai eficienta a mecanismelor de apărare ale corpului.