Homeopatie, fotografie, drumeţie

Experimentele în homeopatie

Evaluare utilizator:  / 3

Slab  Cel mai bun 

Detalii

Scris de Marius Radu

În 1790 Hahnemann a avut curiozitatea sa faca un experiment pe propria lui persoana cu scoarta arborelui de Cinchona (din care mai târziu se va izola chinina) folosita pentru tratamentul malariei, despre care însa nu se stia cum actioneaza în acest scop. Administrându-si substanta respectiva a observat ca dezvolta simptome ca si cum ar avea malarie, simptome care dispar la un timp dupa ce opreste administrarea. A repetat experimentul de mai multe ori si de fiecare data s-a întâmplat la fel. Astfel, în mintea lui Hahnemann a încoltit ideea ca o substanta capabila sa produca anumite simptome la un individ sanatos poate eradica simptomele similare ale unui individ suferind, ceea ce nu este altceva decât principiul de baza al homeopatiei, "Similia Similibus Curantur".

Experimentul i-a permis lui Hahnemann sa formuleze doua concluzii importante: (1) posibila importanta a principiului similaritatii în practica si (2) necesitatea realizarii experimentelor pe voluntari pentru a vedea efectele remediilor. Pentru a obtine o vindecare ideala adica permanenta, rapida si blânda (dupa cum spune Hahnemann în § 2 din Organon) este necesara alegerea corecta a remediului care se face prin suprapunerea simptomelor bolii cu cele ale remediului. Cu cât aceasta se realizeaza mai bine cu atât homeopatul se apropie de similimum, remediul cel mai indicat, de unde necesitatea de a cunoaste cât mai exact simptomele caracteristice remediilor. Acestea sunt consemnate în Materia Medica, lucrare fundamentala în homeopatie realizata prin colectarea datelor obtinute prin experimente pe voluntari si a celor din cartile de toxicologie. Aceste experimente se numesc proving-uri (din engleza "to prove" = a demonstra si germana "Prufung" = a testa, a investiga).

De ce se fac aceste experimente pe oameni si nu pe animale? Raspunsul cel mai simplu este pentru ca remediile se folosesc pentru oameni. Efectele în plan fizic pot sa fie foarte diferite la oameni fata de animale. De exemplu iepurii pot mânca matraguna (care pentru om este foarte toxica) si aricii cantaride, morfina face câinii sa vomite si-i adoarme dar excita pisicile, sobolanii sunt imuni la difterie, etc. Astfel de informatii nu ne-ar fi de nici un folos în Materia Medica.

În plus, pentru alegerea remediului sunt importante senzatiile particulare care sunt subiective si nu s-ar putea obtine de la nici un animal. Este important sa cunoastem felul particular în care se manifesta o durere de exemplu, daca este pulsatila, întepatoare, taietoare, ca o apasare, sfâsiere, lovitura, etc, daca si unde iradiaza si ce alte simptome o însotesc. Deasemenea, simptomele emotionale si mentale n-ar fi fost cunoscute ca de exemplu indiferenta fata de cei iubiti la Sepia, senzatia de superioritate la Platina, suspiciunea si nelinistea la Arsenicum album, gelozia nebuna la Lachesis sau Hyosciamus, depresia profunda mergând pâna la suicid la Aurum metallicum, etc.

Hahnemann descrie în Organon, în § 120-145, conditiile necesare pentru realizarea unui proving. Astfel, subiectii trebuie sa aiba o sanatate buna, sa duca o viata simpla ferita de emotii sau pasiuni puternice, sa aiba o dieta simpla dar hranitoare, sa fie persoane de încredere si suficient de inteligente pentru a avea siguranta ca simptomele relatate sunt corecte. Initial Hahnemann a folosit, pe el însusi si pe prieteni, substante în stare cruda si tincturi-mama dar a observat ca reactia determinata era fie prea slaba, fie prea puternica în cazul toxicelor. Folosind însa doze mici, preparate prin dinamizare, se obtin mult mai multe simptome, chiar în plan psihic si mental. De aceea el recomanda sa se înceapa cu potenta 30 CH, zilnic, pâna când încep sa apara primele simptome, dupa care remediul nu se mai administreaza. Subiectul are datoria sa noteze cu acuratete toate simptomele, localizarea exacta, timpul de aparitie si evolutia lor în timp, factorii de agravare si ameliorare, fenomenele asociate, senzatiile exacte pe care le are, cauza determinanta daca este posibil. Chiar daca simptomele care apar sunt neplacute, ele au o durata limitata în timp si dispar de la sine încetul cu încetul.

La cei sensibili, cu o susceptibilitate mai mare la remediu, simptomele apar mai repede si cu o intensitate mai mare. Dintre acestia se selectioneaza cei care vor continua proving-ul cu potente mai mari pentru a afla si alte simptome, cât mai deosebite si particulare care apar mai ales la potente înalte. Uneori subiectul sufera destul de mult si se poate pune întrebarea daca este etic sa administrezi unui om sanatos astfel de substante, potential toxice. Într-un proving cu remedii dinamizate nu se poate vorbi de toxicitate, efectul în timp este limitat iar subiectii sunt voluntari. Este oare mai etic sa faci experimente pe animale care în fata omului nu pot spune nici da, nici nu? Oricum, pe termen lung, sanatatea subiectilor nu este afectata ci dimpotriva vitalitatea lor creste. Hahnemann însusi a facut aproape 100 proving-uri pe propria persoana si a murit la vârsta de 88 ani, lucrând si scriind pâna în ultimele clipe ale vietii ! De aceea el a recomandat ca proving-urile sa fie facute de tineri, pentru efectele lor benefice si mai ales de medici pentru ca acuratetea informatiilor sa fie maxima.

Au existat însa si "pasionati" care au exagerat, mergând poate prea departe cu experimentele facute pe ei însisi, din dorinta de a cunoaste cât mai multe lucruri despre remediile folosite. Însa informatiile pe care le-au obtinut au ajutat atâtia oameni aflati în suferinta !

• < Anterior
• Următor >