Dr. JoshiSeminar de homeopatie cu Dr. Bhawisha şi Shachindra Joshi, Bucureşti, 18-20 mai

Tematica seminarului va include:

- prezentări de cazuri clinice la copii cu remedii din toate regnurile
- caracteristici generale ale păsărilor
- workshop (1 zi) cu prezentarea modului de anamneză şi analiza cazului cu introducea noilor elemente de analiză conform experienţei din ultima perioadă a soţilor Joshi care ne vor ajuta să înţelegem analiza cazului în profunzime şi subtilităţile acesteia în viziunea celor doi excepţionali pedagogi. Dr. Joshi vor demonstra live modul prin care putem rezolva blocajele din timpul anamnezei folosind metoda senzaţiei şi analizei cazului, modalitatea de găsire a regnului, diagnosticul diferenţial şi capcanele care trebuie evitate în timpul anamnezei, analiza cazului în profunzime pentru identificarea sursei remediului, detalierea elementelor de analiză pentru fiecare regn în parte, rolul miasmelor şi patologiei în analiza cazului.

Taxa seminarului: 130 euro până la data de 1 mai şi 170 euro după această dată. Taxa se va achita în euro la seminar sau într-un cont bancar care va fi anunţat în curând.

Seminarul va beneficia de puncte EMC.

Vă rog să confirmaţi participarea prin email pentru a beneficia de taxa redusă (putând achita cash la seminar) la Dr. Ecaterina Floroiu: This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.

Principiile homeopatiei - doza minima

Evaluare utilizator:  / 2
Slab  Cel mai bun 
Toata lumea stie ca în homeopatie se folosesc cantitati foarte mici de substanta activa si ca remediile sunt diluate foarte mult. Am vazut când am vorbit de prepararea remediilor ca aceasta nu este o simpla dilutie ci un proces mai complex care presupune si agitarea solutiei de remediu, proces numit dinamizare (potentare). Matematicianul francez Maupertius spunea "Cantitatea de actiune necesara pentru a produce orice schimbare este cea mai mica posibila: cantitatea decisiva este întotdeauna minima, infinitezimala". Cum s-a ajuns însa la acest lucru în homeopatie ?
Întotdeauna medicii au fost interesati nu numai de gasirea unor substante curative pentru bolile cu care se confrunta oamenii dar si de aflarea cantitatii optime ce trebuie folosita pentru a fi eficienta. Pe vremea lui Hahnemann medicamentele erau administrate în doze mari si foarte mari astfel încât efectele secundare erau frecvente si de multe ori agravau starea pacientilor. Purgativele folosite în exces, emeticele, preparatele pe baza de mercur folosite în sifilis erau greu de suportat de un organism si-asa slabit de boala. Chiar si Hahnemann dupa ce a descoperit aplicabilitatea practica a principiului similaritatii a continuat sa foloseasca o perioada medicamente în cantitati mari. A observat însa ca în multe cazuri simptomele se agravau sau chiar apareau simptome noi. În paragraful 275 din Organon el scria "... un medicament administrat într-o doza prea mare, desi potrivit din punct de vedere homeopatic si fiind benefic prin natura sa, va face rau pacientului daca este administrat în doza mare având o actiune prea puternica asupra fortei vitale... "

Acesta a fost motivul pentru care Hahnemann a început sa foloseasca remediile în cantitati tot mai mici. Fiind în acelasi timp si un bun chimist a experimentat dilutiile respective nu la întâmplare ci dupa niste reguli stricte pentru ca tot ce facea el sa poata fi reprodus de oricine. Astfel, s-a oprit la doua scale de dilutie si anume 1:10 si 1:100 (mult mai târziu a introdus o noua scala de dilutie 1:50.000). Cum a aparut si ideea de sucusionare (agitare) a solutiei, nu este înca bine cunoscut. Hahnemann a observat ca folosind remediile astfel preparate reactiile adverse erau, bineînteles, tot mai reduse iar efectele curative tot mai puternice apropiindu-se de dezideratul formulat de el, de a înapoia sanatatea "rapid, blând, permanent" (Organon, paragraf 2).

Prin dinamizare, în homeopatie se pot folosi si substante toxice în stare nativa de exemplu mercur (Mercurius), arsenic (Arsenicum album), plumb (Plumbum metallicum), fosfor (Phosphorus), veninuri de serpi (Lachesis) sau paianjeni (Tarentula)... dar si substante inerte, care nu produc nici un fel de reactie ingerate de un organism sanatos cum ar fi carbunele vegetal (Carbo vegetabilis), nisipul (dioxid de siliciu, remediul Silicea) sau cel putin nu în cantitati obisnuite, de exemplu sarea de bucatarie (Natrum muriaticum). În mod similar remediile preparate din plante au proprietati curative care nu se regasesc la planta ca atare (ceai, tinctura, etc). Acest lucru arata ca în procesul de dinamizare se elibereaza informatii latente care exista în substanta respectiva în stare latenta, neexprimata; iar ceea ce conteaza în homeopatie este tocmai aceasta informatie si "energie" care declanseaza procesul curativ si nu cantitatea propriu-zisa de substanta... de unde principiul dozei minime.

Metaforic, acest principiu a fost sintetizat în aforismul lui Arndt-Schutz: "Dozele mari omoara, dozele medii paralizeaza, dozele mici stimuleaza (si vindeca)". Dozele mici folosite în homeopatie au atras însa si numeroase critici legate de faptul ca dilutiile foarte mari practic nu mai contin nimic din substanta de la care se porneste. Din punct de vedere chimic este adevarat pentru dilutii mai mari de 10-24 când se depaseste numarul lui Avogadro. Aceasta corespunde unei dilutii 24 pe scara decimala (1:10) sau 12 pe scara centesimala (1:100). În homeopatie însa folosim în mod uzual potente mult mai înalte... dar am vazut ca ceea ce conteaza nu este substanta ca atare (din punct de vedere fizic sau chimic) ci informatia si "energia" care exista în remediu... altfel nu s-ar putea explica de ce remediile actioneaza totusi chiar în potente inimaginabil de mari, 1.000, 10.000, etc. iar efectele sunt impresionante... daca remediul este corect din punct de vedere al similaritatii !

Nu mai trebuie spus ca astfel de doze mici nu au si nu pot avea reactii adverse, acesta fiind de fapt motivul pentru care remediile au fost astfel dezvoltate. Ceea ce se poate întâmpla însa este o acutizare temporara a simptomelor prezente (asa-numita agravare homeopatica) sau o revenire a unor simptome din trecut, ambele situatii fiind o confirmare ca reactia declansata de remediu este curativa.