|
Drumeţie -
Carpaţi
|
|
Scris de Marius
|
|
Vârful Vânătoarea lui Buteanu este cel mai accesibil vârf de peste 2.500 m din munţii Făgăraş dat fiind vecinătatea şoselei Transfăgărăşan care face accesul în această zonă a masivului foarte facil. Din şaua Capra (punct de joncţiune cu traseul de creastă, bandă roşie) poteca turistică (cruce albastră) te conduce pe faţa sudică a muntelui Văiuga şi apoi pe creasta de legătură până în spintecătura dintre cele două vârfuri gemene, Capra (2.494 m), la sud şi Vânătoarea lui Buteanu (2.507 m), la nord. La fel de uşor (chiar dacă nu este marcat) se poate ajunge aici şi pe piciorul Capra (străbătut de poteca de creastă, bandă roşie) având ocazia să admirăm căldarea Fundu Caprei către est; de remarcat Acul Revolver, o stâncă parcă cioplită de mâna unui sculptor, un loc interesant pentru fotografii. Ruta cea mai spectaculoasă, accesibilă totuşi fără materiale tehnice, este muchia nordică... accesibilă însă "drumeţilor încercaţi" după cum s-ar exprima autorii noştri clasici de monografii montane.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
Drumeţie -
Carpaţi
|
|
Scris de Marius
|
|
Muntele Bucşoiul, cel mai însemnat şi mai masiv din culmile nordice ale munţilor Bucegi, atinge prin vârful Bucşoiul Mare 2.492 m. De la baza sudică a vârfului se lasă spre est o creasta stâncoasă, accidentată şi foarte spectaculoasă, creasta Bucşoiului Mic numită şi creasta Balaurului (creasta La Balaur) din cauza colţilor de stâncă asemănători solzilor cornoşi ai unei spinări de balaur :-) Paralelă cu creasta Morarului, este despărţită de aceasta din urmă de valea Morarului. Între creasta Bucşoiului Mic şi creasta propriu-zisă a Bucşoiului Mare se adânceşte valea Bucşoiului.
|
|
Citeşte mai mult...
|
Munţii Făgăraş de la vest la est |
|
Drumeţie -
Carpaţi
|
|
Scris de Marius
|
|
Munţii Făgăraşului, cea mai mare unitate alpină din ţară, se întinde între defileul Oltului la vest şi masivul Piatra Craiului la est pe o distanţă aeriană de peste 70 km (I.Fratu, 1986). Parcurgerea crestei Făgăraşului într-un sens sau celălalt necesită 4-5 zile de efort intens şi vreme bună. Dincolo de performanţa sportivă, timpul petrecut vreme de câteva zile la peste 2.000 m oferă satisfacţii deosebite prin frumuseţea şi măreţia peisajului alpin. Ca în orice masiv, creasta este porţiunea cea mai umblată (şi, din păcate, cea mai expusă degradării) dar muntele ascunde multe locuri minunate la capătul unor poteci marcate sau nu.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
Vârful Picătura şi Creasta Picăturii |
|
Drumeţie -
Carpaţi
|
|
Scris de Marius
|
|
Dacă munţii Bucegi şi-au înscris numele pe primele file ale istoriei alpinismului din Carpaţi, Picătura ocupă un loc de frunte în aceste pagini. Creasta Picăturii separă faţa estică a Caraimanului brăzdată de valea Seacă a Caraimanului şi afluenţii ei şi faţa nordică unde firele Albişoarelor coboară către valea Albă. Piramida vârfului Picătura se detaşează clar de restul crestei fiind separată de vârful Strungii Mari printr-o spintecătură adâncă (a marelui V). Vârful constituie el singur un obiectiv de sine-stătător ce poate fi abordat pe căi diferite; combinat cu restul crestei, întregul traseu câştigă în complexitate şi dificultate (3A) dar şi în frumuseţe.
|
|
Citeşte mai mult...
|
Prin munţii Măcinului, Ţuţuiatu - Ghinalţu - Moroianu - Greci |
|
Drumeţie -
Carpaţi
|
|
Scris de Marius
|
|
Prin munţii Măcinului, a doua zi :: o parte din creasta principală, Ţuţuiatu - Ghinalţu - Moroianu - depresiunea Greci
După o noapte în care vântul a bătut fără încetare şi în care fiecare a dormit cum a putut (relativ bine, totuşi), ieşim pe rând din cort să ne dezmorţim. Jos, spre Greci e lumină dar în partea cealaltă, spre pădure, e ceva ceaţă şi-un nor destul de jos dar, pe ansamblu, pare în regulă. Luăm mâncarea şi sticlele de apă şi coborâm la izvor. Ocupanţii cortului de-acolo nu dau semne de viaţă. Mâncăm pe-ndelete, pregătim câte ceva şi pentru drum, luăm apă şi-napoi pe vârf... parcă mai greu acum, la urcuş şi cu toate sticlele pline...
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
|
|
|
|
Pagina 1 din 3 |
