|
Drumeţie -
Nepal
|
|
Scris de Marius
|
|
Pagina 1 din 4
"Nici într-o sută de vieţi de-ale Zeilor
N-aş putea să descriu măreţia Himalayei... "
Amintiri de neuitat la cumpăna dintre milenii... fiind deja în Kathmandu de mai bine de două luni, la sfârşitul anului 1999, mi-am planificat o mini vacanţă de sărbători... sărbători care au o oarecare semnificaţie pentru mine doar, aici fiind altele obiceiurile, chiar şi Anul Nou... Am optat iniţial doar la o drumeţie până la Poon Hill, un superb loc de belvedere între masivele Dhaulagiri şi Annapurna dar, gândindu-mă mai bine mi-am făcut timp, pentru câteva zile în plus, pentru o drumeţie mai lungă de-a lungul văii lui Kali Gandaki.
În regiunea masivului Annapurna se pot face câteva dintre cele mai populare trasee turistice din Nepal. Circuitul în jurul masivului durează aproximativ 16-18 zile în funcţie de starea vremii. Se parcurge de obicei în sens antiorar, atingându-se înălţimea maximă în trecătoarea Thorung-La (5.416 m). Se recomandă această direcţie de mers pentru că urcuşul pe Thorung-La, destul de lung de altfel, este ceva mai uşor dinspre Thorung Phedi (în est) decât dinspre Muktinath (în vest); asta nu înseamnă că nu se poate veni şi din partea cealaltă. Partea a doua a acestui traseu se poate face separat din Pokhara până în Jomsom-Muktinath (cunoscută ca Jomsom trek). Dacă se merge în sens invers, de la sud la nord, în amonte pe valea lui Kali Gandaki aproape tot timpul soarele este în spate (important pentru fotografii !) şi munţii se văd superb de o parte şi de cealaltă a văii (evident dacă nu este înnorat !). Acesta este primul traseu pe care l-am făcut la poalele Himalayei despre care am multe amintiri frumoase, ca despre orice lucru făcut pentru prima dată. O altă destinaţie interesantă este "sanctuarul" Annapurnei (tabăra de bază Annapurna sud) cunoscută ca ABC (Annapurna Base Camp) cu o panoramă impresionantă de vârfuri înalte; pentru drumul dus-întors sunt necesare 8-10 zile din Pokhara.
Punctul de plecare pentru aceste excursii este de regulă Pokhara (820 m altitudine), la circa 200 km vest de Kathmandu, capitala Nepalului. Este un oraş situat într-o vale fertilă, cu râuri bogate şi vegetaţie de tip subtropical, pe malul unui lac imens, Phewa Tal. De aici (sau mai bine din câteva puncte de belvedere pe dealurile din jur) se pot vedea cam toate vârfurile importante din masiv: Annapurna I (8.091 m), II, III, IV, Annapurna sud, Hiunchuli, Machhapuchhare, Lamjung Himal. Dacă cerul este suficient de senin spre vest apare şi Dhaulagiri (8.167 m) iar spre est Manaslu (8.156 m), Dakura, Himalchuli, Boudha.
 Copii, Kagbeni, Mustang
(foto Marius Radu)
Excursia începe cu un drum cu autobuzul la 8 dimineaţa din Pokhara spre nord apoi spre vest pe valea lui Yamdi Khola. Şoseaua urcă şerpuind până în Naudanda la 1.440 m de unde deja unele vârfuri se văd mai bine iar Machhapuchhare, unul din cele mai frumoase vârfuri din Himalaya, începe să-şi dezvăluie profilul caracteristic de coadă de peşte (machha=peşte, puchhar=coadă). Autobuzul coboară apoi în partea cealaltă, spre valea lui Modi Khola, până în Naya Pul (1.070 m). Pentru cei 42 km până aici am făcut 2 ore, mai puţin decât fusesem "ameninţat" în Pokhara, dar în valoare absolută destul de mult !
Pentru a evita urcuşul până în Ghorepani - Poon Hill se poate merge mai departe cu maşina până în Baglung (970 m) pe malul vestic al râului Kali Gandaki. De aici până în Tatopani este cam o zi de mers, puţin de urcat, dar Poon Hill este principala ţintă în prima parte a drumeţiei. Răsăritul şi apusul de soare din acest punct de belvedere la peste 3.000 m merită efortul...
Naya Pul este o mică aglomerare de gherete pe marginea drumului unde poţi servi un ceai sau micul dejun. Aspectul general al locului nu m-a tentat însă în mod deosebit ! Mai degrabă mi-a atras atenţia indicatorul pe care scria "Way to Birethanti". Am coborât şi-am traversat un mic afluent al lui Modi Khola. După ce trece printre câteva case poteca merge în sus pe valea lui Modi Khola. Apar primele caravane de măgăruşi şi ponei care transportă combustibil (kerosen, nu însă din acela pentru avioane, e doar o coincidenţă de nume) şi marfă şi dau o nuanţă exotică drumului. Conducătorul caravanei, probabil măgarul cel mai isteţ (!) sau care cunoaşte drumul, este împodobit cu un coif colorat precum caii de la circ. În mai puţin de 30 minute apare un pod metalic. De partea cealaltă a râului este Birethanti (1.025 m), un sat mic cu case şi hanuri frumoase şi alei pavate cu dale de piatră cum se întâlneşte în mai toate satele. Aici este un punct de control al ACAP (Annapurna Conservation Area Project) unde am plătit taxa de acces de 1.000 rupii (aprox 15 $). Permisul de trekking (5 $ / săptămână) nu mai este necesar pentru această zonă (la fel ca pentru Langtang şi regiunea Everest) din primăvara lui 1999. Trebuie platită numai această taxă iar chitanţa bine păstrată pentru că pe traseu sunt mai multe puncte de control (se poate plăti şi în Kathmandu sau Pokhara înainte de plecare).
Din Birethanti pleacă o potecă în sus pe valea lui Modi Khola spre Gandruk, sediul central al ACAP, unul din cele mai mari sate Gurung cu vedere splendidă spre munţi, unul din punctele de pe traseul către "sanctuar". Poate fi o destinaţie în sine dacă nu ai prea multe zile disponibile pentru o plimbare mai lungă.
Drumul pentru Jomsom continuă spre nord, printr-o pădure de bambus. Curând după ieşirea din sat o cascadă te invită la baie în apa rece de munte. Poteca merge în amonte pe valea lui Bhurungdi Khola, fără probleme de orientare. Coboară pentru un timp chiar în albia pârâului care însă nu trebuie traversat. Apoi urcă domol spre Sudame (1.340 m), Hille (1.495 m) şi Tikedungha (1.525 m). Până aici am făcut cam 3-4 ore şi Tikedungha e un loc plăcut de rămas peste noapte dar e prea devreme pentru asta. Aşa că am mâncat ceva de prânz (o supă de roşii cu pâine tibetană, adică un fel de gogoaşă prăjita în ulei, aici cel puţin, fiindcă am întâlnit mai multe variante a ceea ce ei numeau de fapt pâine), mi-am făcut un toiag de drum dintr-un băţ de bambus şi-am plecat mai departe, spre Ulleri (2.070 m).
În toate aceste sate găseşti "casă şi masă" ca în multe alte trasee turistice din Nepal aşa că nu e nevoie să cari cort, primus şi mâncare. Mai ales dacă eşti singur. Eventual un supliment de ceva conserve, biscuiţi, ciocolată. Cazarea costă între 40 şi 110 rupii (un pat într-o cameră dublă în care stai singur dacă nu e sezon de vârf) iar mâncarea cam 400-500 rupii / zi, în total cam 8 $ / zi (asta se întâmpla la începutul anului 2000). Cel mai ieftin este să mănânci dhaal bhaat tharkari, mâncarea lor tradiţională, adică orez, supă de linte şi legume prăjite şi condimentate, pentru cei mai mulţi nepalezi singura mâncare accesibilă, de două ori pe zi, aproape toată viaţa! Dacă bugetul este foarte restrâns poţi cheltui chiar mai puţin. Preţurile sunt unitare şi în general corecte (spre deosebire de restul ţării aici nu e cazul să negociezi !) aşa că nu e necesar să cauţi ceva mai ieftin, eventual calitatea poate să difere. Este meritul ACAP că a încurajat această politică, precum şi folosirea kerosenului drept combustibil alternativ în locul lemnului.
Ochii se desprind cu greu de câteva cascade splendide ale lui Modi Khola dar poteca te obligă să-l traversezi şi să-l lasi în urmă după care începe să urce abrupt pe o scară de piatră către Ulleri. În multe locuri poteca este astfel amenajată întrucât este folosită de oamenii din zonă de sute de ani. Este porţiunea cea mai grea în această primă zi, peste 3.700 trepte (cel puţin aşa scria în carte şi trebuie să recunosc faptul că n-am verificat asta !) care te obligă să urci în ritmul lor care poate nu se potriveşte cu al tău ! Panta, deşi abruptă, este terasată aşa că sunt multe case simple sau adăposturi pentru caravane. Frecvent, locuri de odihna ca nişte trepte mari din piatră, chautaara, pe care porterii îşi lasă povara şi mai respiră.
Porterii cară deseori poveri de 30-40 kg pentru turişti sau pentru aprovizionarea satelor de pe traseu. Unii sunt desculţi, cei mai mulţi în papuci iar cei mai "înstăriţi" în nişte tenişi verzi. Este cea mai populară meserie pe aceste dealuri, fiind de altfel singura modalitate de aprovizionare. De aceea mâncarea şi combustibilul sunt ceva mai scumpe, cu atât mai mult cu cât ajungi mai sus sau într-o zonă mai izolată. Cu câţiva ani în urmă chinezii intenţionau să construiască un drum din Baglung în sus, pe valea lui Kali Gandaki, către Tibet dar localnicii au spus ca nu doresc aşa ceva. Din fericire proiectul a fost abandonat, ar fi însemnat pierderea "locului de munca" pentru sute de porteri şi ar fi alterat frumuseţea sălbatică a văii.
Când am ajuns în Ulleri era ceaţă. Fiind destul de obosit după interminabilele trepte de piatră am ramas aici pentru noapte. Cât a mai fost lumină m-am plimbat prin sat, ciudat pentru mine, cu case de piatră, aproape suspendate unele deasupra celorlalte, multe flori, alei înguste şi întunecate pavate cu dale mari de piatră. Până la următorul loc de popas, Banthanti, ar mai fi cam o oră de urcat dar din Ulleri se pot vedea foarte frumos două vârfuri, Annapurna sud (7.273 m) şi Hiunchuli (6.441 m). Fiind ceaţă însă n-am văzut mai nimic, evident, dar am sperat ca măcar a două zi să fie senin. Seara am stat la taclale şi la carţi cu Jeff, un american, şi "băieţii" lui (ghid şi porter... ce înseamnă să ai dare de mână !) şi cu un alt grup cu care am cam mers împreună până-n Jomsom. Prima noapte la munte ! N-a fost frig fiind înnorat dar din acelaşi motiv nici urmă de munţi sau stele. Dimineaţa satul arăta altfel, mai colorat şi mai plin de viaţă dar la fel de ciudat. Cerul a fost puţin generos, dezvăluind cele două vârfuri de care spuneam, dar nu pentru mult timp.
|
Copyright © 2012 Marius Radu :: homeopatie, fotografie, trekking. Toate drepturile rezervate.
|
